"ea inca ma iubeste."

Music: Orianthi - According to you
Mood: blaah! ma simt ciudat.

Metrou. Liniste, intuneric. Tunelul e ascuns intr-o bezna tacuta. Ma atrage, e ceva in acel tunel linistit. E un usor iz de mister in acel intuneric. Si nu e vorba doar de tunelul acesta. Misterul in general atrage, ma atrage. Iar misterul la o femeie e de-a dreptul irezistibil. E ceea ce completeaza aura de femme fatale. Păcat ca nu dețin asa ceva. Mi-a mai spus cineva ca pe mine ma atrag personajele total opuse mie. Nu am știut ce sa răspund. Am spus un "posibil" sec. E si normal. Ce alt răspuns poți sa dai la doua jumătate dimineața cand cineva îți face o caracterizare pe moment, la telefon? Contrar a ceea ce probabil credeți acum, nu mi-a displăcut. Din contra, as fi putut asculta aceea persoana ore in sir. Sincer. Dar păcat ca nu se mai poate. Nu am mai vorbit de mult asa. In fine, am deviat cam mult de la ideea principala.
Am nervi. Nu stiu de ce m-au apucat. Poate pentru ca m-am întors la vechea mea problema. "De ce nu eu?"
Imi bag ceva in ea de unicitate. Ca deja m-am saturat sa tot spun "vaai, ce unica sunt eu." Sunt unica pe dracu! Daca as fi atât de unica nu ar prefera lumea alte persoane in defavoarea mea. Ironic, nu?

Pa!

lalala, rapeste-mi inima!

Music: The Click Five - Kidnap my heart
Mood: Fericita! lalala.

Buuna dimineata! Cand m-am trezit nu aveam nici cel mai mic chef de viata.. si acum, parca imi vine sa ma rotesc toata dimineata pe piesa asta. Ipod-ul dat la maxim? Căștile pe urechi? Da, căștile alea maaari! :>
Uimitor ce poate face un mic-dejun. Suc de portocale + pâine prăjita + muzica = mai vreau sa fiu singura acasă dimineața. Nu tu cafea, nu tu alt zgomot in afara de cel făcut de prăjitor sau de muzica. Viata!

Mi-am schimbat iar tema blog-ului. Stiu, stiu, sunt nehotărâta. Dar anumite persoane.. mai speciale(sper sa te simți :D) au spus ca nu-mi pot vedea postările, si deeeh. Ce face copilul care vrea sa le fie bine tuturor? Evident, schimba iar tema. :))
Oooh, cred ca sucul de portocale ma face hiperactiva. Nu am stare.

Te iubesc, tuto! Te ador, te ce vrei tu. Esti prietena pe care mi-am dorit mereu sa o am. Cu toate ca ne certam noi din cand in cand :-w si uneori e vina mea :-" tot te iubeeesc! :x Sper ca te simti. :)) Asa.. aa, ce mai e de spus? A, da! Skin-ul e pentru tine <3

Pa!

dragostea ca o pereche de pantofi.

"Bine Anca, hai! Ai reușit, ați făcut pe dracu-n patru si ați mulțumit-o si de data asta. E bine, e bine momentan. Ar cam trebui sa fii fericita. Hai, ca nu mai e mult. Daca treci cu brio de seara asta ai scăpat. Hai, da-ți o ora libera. Bine? Într-o ora te apuci de lucru, nu de alta dar maine dimineața chiar nu o sa ai timp. Fa-ți cafeaua, pregătește-ți playlist-ul si peste o ora apuca-te de lucru."

Am ajuns si eu acasă acum vreo ora. Doamne ce zi! De fapt, ce zile! Starea asta, ușor euforica, m-a cuprins aseară si nu m-a părăsit înca. Începe sa-mi placa. Ma simt bine, si parca agitația asta ma face sa vreau sa mai gust din ea. Imi place sa lucrez așa, ma simt bine.
Stiu ca am momente cand imi doresc sa nu ma fi băgat in toată treaba asta, dar încet, încet începe sa ma prindă. Nu prea imi convine mie sa ma trezesc la 7 dimineața, dar nah.. nu am ce sa fac. O sa o fac si pe asta! Ca oricum, mai am un an, ca pe urma o sa trebuiască si eu sa ma trezesc la 5 dimineața, ca încep orele la 7.

Apropo, am sa ii mai dau putin timp. Stiu ca m-am tot lamentat ca nu mai suport starea asta care ma cuprinde din cand in cand.. dar parca tot nu ma clamez. Parca tot mai vreau sa aștept putin. Si fie, am sa o fac. O sa mai aștept înca putin.
"Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea..
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea.. n-o arunca asa
Mai bine aseaz-o undeva
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume.. pe o strada aglomerata
Sau intr-o sala de cinema
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea..
Aseaz-o undeva, aseaz-o undeva.. daca nu-ti mai trebuie dragostea mea.."

sapte lucruri.

Da, a început sa-mi placa de Miley.
Nu, nu am devenit o fana Disney. Raman loiala Disney-ului vechi.

"Esti vanitos.
Jocurile tale.
Esti nesigur.
Ma iubesti.
O placi pe ea..
Ma faci sa rad, ma faci sa plang.
Si al șaptelea lucru pe care îl urăsc la tine, ma faci sa te iubesc."

Ma întreb uneori de ce ne încăpățânam sa nu înțelegem lucruri evidente. Adevarul este ca nu prea te place. Simplu. Postarea asta e pentru voi, noi toate. Si eu am trecut prin asta si chiar de mai multe ori, din păcate. Cel mai nasol? Cum ne dam seama cand spune adevarul sau nu? Asta chiar nu avem de unde sa știm, am vrea.
Daca te-ar placea, cu siguranta nu te-ai intreba de ce nu te suna, nu ai sta singura sambata seara in casa si nici nu ti-ai petrece jumatate de ora pe zi la telefon cu prietenele, incercand sa intelegeti "oare ce a vrut sa spuna prin asta?"
Nu are rost sa-ți toci nervii cu el. Stiu ca e ciudat sa spun eu asta, si poate ca pentru persoanele care ma cunosc, eu nu sunt cea mai indicata persoana sa spună asta.. dar, treci mai departe. Da, e frumos sa te baricadezi in scuze si sa speri ca o sa fie altfel, cel putin in cazul tău. Insa nu. Pur si simplu nu te place, treci peste. Stiu ca e greu, dar imaginează-ți ca acolo undeva exista cel putin o persoana care o sa tina la tine aproape -daca nu la fel- cât de mult ții tu la el acum. Si avem o grămada de lucruri cu care sa ne distragem atenția, slava domnului! Avem destule! Eu una nu am mai urmărit de mult video-urile despre make-up & co. de pe youtube. Si e plin "subscriber box-ul". Si voi? Si voi trebuie sa aveți alte lucruri de făcut decât sa stați singure in camera gândindu-va la "ce e in neregula cu mine?"

Parca am mai citit asta undeva, pe un blog.. Înlătura oamenii pentru care esti doar o optiune.. si fa loc celor pentru care ai sa fii o prioritate!

Pa!

here comes the rain again.

Soare. Am fost păcalita. Am crezut ca azi va fi o zi frumoasa, ca ma voi distra, ca voi uita. Aiurea! A fost o păcăleala mai buna decât cea de 1 aprilie. Am crezut multe, si nimic nu s-a îndeplinit. Sunt înca prinsa in păcăleala. Eu înca sper ca ziua asta se va încheia bine, si ca nu am dat cu bata-n balta; asa cum fac de obicei de altfel. Se pare ca a ajuns o rutina pentru mine; ironic, nu? Cum ceva care faci din cand in cand.. sa devina rutina.
Rochițe, căldura, fete zâmbitoare, fericire. Eu eram unica prefăcuta de pe acolo. Eu zâmbeam, nu am ce comenta.

M-a prins ploaia. Dar bine de tot. Am ajuns acasă aproape uda. Pot spune ca am făcut-o si pe asta. Am alergat prin ploaie; singura ce-i drept, dar am alergat in ploaie. Ploaie de vara, rapida, brusca si puternica. A fost plăcut, pentru o fracțiune de secunda. Dar nu a fost asa cum am vrut. Nu asa imi imaginasem prima ploaie de vara din acest an. Nu asa vroiam sa ma prindă, nu in starea asta. Vroiam sa savurez momentul; tot ce am făcut a fost sa fug de el. Din ce in ce mai repede. Imi simțeam inima cum bubuie. Mai avea putin si sarea prin piept.

"Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The years go by and time just seems to fly by
But the memories remain.
In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain,
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end."

fortez un zambet, iar.

Sunt fericita, partial. Ei sunt fericiti, e bine. Sunt si eu fericita, zambesc cand ii vad. Eram acolo, eu am vazut prima. A fost.. dragut, caci alt cuvant nu gasesc. Am inceput sa zambesc ca proasta cand mi-am dat seama ce se intampla de fapt. Ziua de azi a inceput frumos si se termina.. aaa, da. Nu stiu cum o sa se termine. Sper ca tot frumos. Nu am chef sa strice ceva starea mea actuala.

Imi citeam postarile mai vechi. Bine, acum depinde ce intelegeti voi prin vechi. Sunt postari din martie, aprilie. Vechi? Poate.Vi se pare cunoscuta replica? Oh, haide! Trebuie sa o stiti. Va ajut? El, ea, o masina veche. Au alergat pana acum si s-au ascuns in aceea masina. El, facand pe soferul, o intreaba: "Unde va duc, domnisoara?" si ea ii raspunde: "Catre stele." Si apoi cred ca stiti si voi ce urmeaza. Ador scena asta. E printre partile mele preferate din film.
Si eu vreau sa zbor. Pana la stele, daca se poate. Si daca imi place, poate nu ma mai intorc, raman acolo. Printre ele. Nu ar fi placut? Sa stii ca le poti atinge.
Ma intreb cum e, sa stii ca poti atinge stelele. Sa stii ca poti zbura pana la ele si sa te poti intoarce sa spui: "Mai vreau o data!"

Pa!
[I] shou[l]d be [ove]r [you].

cand noptile sunt lungi.

Buna dimineata!
Ooof, ati avut vreodata vise perfecte? Adica vise in care sa visati ca totul e perfect, totul e exact cum ar trebui sa fie? Ca toate sunt la locul lor, ca nimic nu e schimbat. Eu asta am visat, ca totul era normal, perfect. M-am simtit asa de bine, nici nu mai vroiam sa ma mai trezesc. Eram captiva in propria mea lume perfecta. Dar pacat ca realitatea nu se potriveste de loc cu dorintele mele.
Am sperat ca s-a terminat. Ca joaca(sau cel putin eu asa o vad; pacat) asta se apropie cu pasi grabiti de final. Aiurea! Se pare ca am sperat degeaba.

"Ten miles from town and I just broke down
Spittin' out smoke on the side of the road
I'm out here alone just tryin' to get home
To tell you I was wrong but you already know
Believe me I won't stop at nothin'
To see you so I've started runnin'

All that I'm after is a life full of laughter
As long as I'm laughing with you
I think that all that still matters is love ever after
After the life we've been through
'Cause I know there's no life after you

Last time we talked, the night that I walked
Burns like an iron in the back of my mind
I must've been high to say you and I
Weren't meant to be and just wasting my time
Oh, why did I ever doubt you?
You know I would die here without you

You and I, right or wrong, there's no other one
After this time I spent alone
It's hard to believe that a man with sight could be so blind
Thinkin' 'bout the better times, must've been outta my mind
So I'm runnin' back to tell you

All that I'm after is a life full of laughter
Without you God knows what I'd do."

cand te privesc..

Imi cer scuze mie, in primul rand, pentru ca mi-am batut joc de cine sunt si m-am complacut intr-o stare ce incet, incet m-a bagat in ceata. Adevarul este ca m-am pierdut. Nu stiu exact care a fost momentul, insa stiu sigur ca s-a intamplat intr-o fractiune de secunda. Au fost cateva zile in care am avut vaga impresie ca totul e bine, ca eu mi-am intrat in normal. Ce normal? Ce bine? Eu o duc binisor, nu sunt bine. Nu o sa mai fiu "bine" ceva timp. Am prostul obicei sa fiu sincera si sa spun ce simt. Prost obicei, repet. Unii cred ca ma joc, altii ma vad depresiva, poate unii ma vad disperata, iresponsabila, impulsiva, poate chiar si rea.. Nu ma intereseaza acum.
Uneori caut cuvinte care sa-mi linisteasca nelinistile. Caut cuvinte in persoane care nu vor sa mi le ofere.
Nu inteleg exact de ce.
Poate simt ca daca o persoana aproape straina ma calmeaza, inseamna ca ma intelege, deci inseamna ca am un rost.

Facem un targ? Am sa imi las masca sa pice, daca imi promiti ca o sa faci si tu la fel. Vreau ca seara trecuta sa fie ultima seara in care am fost nevoita sa mai port masti. Mi-e dor de mine. E uimitor cum sentimentele se pot schimba atat de usor si cum o persoana poate fi inlocuita atat de usor. Mi-e frica de asta. Sa fiu inlocuita, sa stiu ca daca fac o greseala persoana/persoanele respective se pot debarasa de mine si imi vor gasi o inlocuitoare. Ce sentiment ciudat. Te simti mica, insignifianta. E de a dreptul macabru sa te gandesti ca o sa ramai singur, fara nimeni. Eu nu mai vreau sa trec inca o data prin asta.. mai ales dupa ce am patit acum ceva timp. Si poate de aceea ma agat acum de fiecare mana intinsa, poate de aceea simit ca sunt in stare sa fac orice numai sa pastrez o prietenie. Mi-e frica sa raman singura.

Pa!

"You will see someday
That all along the way
I was yours to hold."

am inchis radioul!

Negatia devine afirmatia, dar eu nu o sa imi schimb parerea. Puteti sa-mi spuneti voi ce-o-ti vrea. Dar in fine..
Aseara am adormit rememorand fiecare vers dintr-o melodie care imi placea/place la nebunie. O ascult si acum. Singura, cu casile date la maxim. E perfect, as putea ramane prinsa in acest moment o eternitate. Vocea ei se muleaza perfect pe starea mea actuala. Presimt ca iar o sa dau piesa pe repeat. Hai sa recunoastem, tipa are anumite melodii care sunt absolut superbe. Si a inceput sa-mi placa destul de mult de ea. Nu mai e pustoaica aia rasfatata de la Disney Channel. Aaa, da.. si ca sa fiu putin pe langa subiect: Doamne! Ii vreau absolut toate rochiile pe care le poarta in videoclip. :)) Sincer, sunt super dragute.
Azi sper sa fie o zi frumoasa. Azi sper sa nu imi fac griji. O sa merg cu rolele la liceu, o sa fie perfect. Ador sa merg cu rolele. E senzatia aceea ca poti zbura. Sau cel putin eu am senzatia asta. Si daca mai bate putin vantul, e clar..

"when the waves are flooding the shores and i can't find my way home anymore..
that's when i look at you.
when my world is falling apart and there's no light to breath trough the dark..
that's when i look at you."

da, am inteles.

Scarbos, absolut scarbos. Priviri scarboase, nu am ce sa spun.
Statie de tramvai, seara(noroc ca era inca lumina). Eu, un tip si inca doua babete. Probabil ca tipul nu isi bause cafeaua de dimineata sau i-o fi dat pitzi papucii, caci avea o fata de te speriai. I-a mai sunat si telefonul si a inceput sa faca pe paunul pe acolo. Fete schimonosite, injuraturi etc. Tipul face pe desteptul pe acolo, ii explica ceva de mama si dumnezei fetei sau tipului de la celalat capat si inchide scurt. Fix cand inchide tipul(asa, putin dramatism; ca-n filme) incepe o rafala de vant si mie mi se ridica putin bluza, ca nah, nu e stransa jos.. e larguta. In fine, nu am scapat de privirile scarboase ale mosilor de la volan. Doamne! Ce idioti, au neveste acasa(vorba unei prietene) si se uita dupa liceence. Tupeu! :|

Azi parca am fost "mai copil decat de obicei". Azi parca m-am simtit mai bine decat de obicei. Azi a fost frumos. Aveam dreptate cand am spus aseara ca o sa fie o zi frumoasa azi. Bine, bine. Nu a fost frumoasa in totalitate, adica m-a cam batut soarele in cap.. dar nah, riscu verii. :))

Pa!

nu mai vreau sa plang!

Stiam, stiam ca la un moment dat o sa cedez. Stiam ca nu o sa mai reusesc sa tin in mine. Si mai stiam si ca in momentul ala o sa fiu singura. Doar eu si gandurile mele. Dar nu stiam ca sa mai fie alt musafir nepoftit: lacrimile. Nu stiam ca o sa incep sa plang. Nu vroiam sa plang. Dar se pare ca lacrimile mele nu asculta de mine. Au o minte a lor. Am adormit plangand. Si mi-am jurat ca nu o sa plang.

Dar toate sunt atat de incurcate. Totul merge prost. Nimic nu mai e cum era. Si principalul vinovat sunt eu. Eu stric tot, in ultimul moment. Stric relatii(cu parintii, cu prietenii, cu diriginta), stric note, stric vieti. Sunt un dezastru natural. Nu sunt in stare sa pastrez nimic. Urasc luna mai! O urasc, toate merg pe dos, nu mai suport. Vreau sa dispar dracului o data. Ma urasc.

De ce? Vreau sa dau timpul inapoi, vreau sa pot prevenii toate aceste chestii. Dar nu pot, nu pot si nu mai suport. Doamne, ce viata de tot rahatul! Ma simt ca o epava. Azi nici nu am vrut sa ma ridic din pat. Ma doare capul ingrozitor, imi zboara o gramada de ganduri, care mai de care mai negre. Mi-e frica. Mi-e frica. Vreau sa fug departe de aici. Nu mai suport!
De ce am ratat atatea lucruri? De ce nu am stiut sa apreciez tot ce am avut? Cum de am fost in stare sa le dau drumul atat de usor? Cum?!
Nu ma mai poate ajuta nimeni acum. Sunt singura; singura trebuie sa o rezolv. Dar ma sperie gandul ca poate nu o sa mai reusesc sa o rezolv. De ce sunt atat de ghinionista?
Felicitari, Anca! Tocmai ai distrus si ultimele lucruri care iti mai apartineau. Fi fericita, acum ai ramas doar tu si muzica ta de inmormantare. Hai, sa te vad cum treci peste asta. Hai, nu mai vrei sa plangi? Nu te mai abtine atat, oricum nu mai poti rezolva nimic. Totul s-a dus dracu!
Plangi degeaba.