Soare. Am fost păcalita. Am crezut ca azi va fi o zi frumoasa, ca ma voi distra, ca voi uita. Aiurea! A fost o păcăleala mai buna decât cea de 1 aprilie. Am crezut multe, si nimic nu s-a îndeplinit. Sunt înca prinsa in păcăleala. Eu înca sper ca ziua asta se va încheia bine, si ca nu am dat cu bata-n balta; asa cum fac de obicei de altfel. Se pare ca a ajuns o rutina pentru mine; ironic, nu? Cum ceva care faci din cand in cand.. sa devina rutina.
Rochițe, căldura, fete zâmbitoare, fericire. Eu eram unica prefăcuta de pe acolo. Eu zâmbeam, nu am ce comenta.
M-a prins ploaia. Dar bine de tot. Am ajuns acasă aproape uda. Pot spune ca am făcut-o si pe asta. Am alergat prin ploaie; singura ce-i drept, dar am alergat in ploaie. Ploaie de vara, rapida, brusca si puternica. A fost plăcut, pentru o fracțiune de secunda. Dar nu a fost asa cum am vrut. Nu asa imi imaginasem prima ploaie de vara din acest an. Nu asa vroiam sa ma prindă, nu in starea asta. Vroiam sa savurez momentul; tot ce am făcut a fost sa fug de el. Din ce in ce mai repede. Imi simțeam inima cum bubuie. Mai avea putin si sarea prin piept.
"Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The years go by and time just seems to fly by
But the memories remain.
In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain,
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu