3 noiembrie 2016

melancolie.

Music: Saliva - Rest in pieces
Gânduri: "Will you feel brave enough
to let me into the very mind
that tears you apart?

Burden me, I beg of you.
Together, we can handle the weight."
— Noor Shirazie

Ultima oară când am stat să îmi pun gâdurile pe foaie am scris despre dor. Aproape se împlinește un an de atunci. Era zăpadă și mult mai frig afară.
Am spus atunci că dorului nu îi poți da vreo formă. Îl simțeam atunci, ca și acum de altfel, ca pe un gol dureros. Este un gol în stomac. Este senzația pe care o ai când decolează avionul, când primești o veste proastă, când aștepți un răspuns de care îți este frică. Și, cu toate acestea, tot ce am menționat mai sus sunt doar momente trecătoare. Dorul, în schimb, e constant.
Sunt zile când fără să vrei sau să poți controla te surprinzi gândindu-te la anumite clipe. Lucruri pe care nu le-ai făcut, pe care ai fi vrut să le faci, pe care ar fi trebuit să le faci.
Un sărut.
O îmbrățișare.
Mai mult.
Mai îndelung.

Nu pot să controlez aceste gânduri, nu pot să îmi impun să nu mă gândesc. Ele vin și pleaca la fel ca valurile mării. Eu sunt marea și vântul este prietenul meu bun. Eu trebuie să accept aceste gânduri ca fiind parte din mine.
Cu toate acestea încă îmi reproșez când mă surprind rătăcind pe cărările ce duc acolo.

Dar timpul le vindecă pe toate. Cel puțin așa îmi spun atunci când simt că valurile sunt prea dese, prea înalte.

25 februarie 2015

metafore.

Music: Passenger - Let Her Go
Gânduri: “N-am înţeles că tot ce nu am iubit la timp, am pierdut.”
— Octavian Paler

În ciuda faptului că îmi place să mă pierd în metafore, tare mi-e teamă că dorului nu îi pot da nicio haină. Dorul nu îl poţi aranja, nu îl poţi impacheta frumos. Dorul pentru mine este un gol rece, dur, dezbrăcat de orice metaforă, fluturi în stomac.
Image and video hosting by TinyPic

25 decembrie 2014

lanţuri.

Music: Aproape Unplugged - Sa-mi Canti Cobzar
Gânduri: “And silence, like darkness, is a language.”
— Hanif Kureishi

Visez straniu şi tot mai des despre înstrăinare. Se termină anul, totul cântăreşte mai greu şi îmi simt oasele cum trosnesc sub greutatea lucrurilor ce le adun cu fiecare lună trecută. Visez cum oameni cunoscuţi se prefac în străini în faţa ochilor mei şi-mi spun că totul a fost o joacă, o alergătură nebună pe străzi pustii, fără un scop. Mă visez încercând să-mi exprim gândurile, să mi le ordonez şi cum alerg ţinând de mână un străin cu chip cunoscut. Mi-amintesc de lucruri demult uitate şi îngropate dar pe care nu mă lasă să i le spun, mi-amintesc de păduri şi zăpadă.
Cu toate acestea, închei anul împăcată, ştiind că mă pot întoarce să cutreier acele străzi prăfuite fără teama c-am să privesc în vitrina unei librarii şi-am să văd vechi fantome. Închei anul ştiind că am luat deciziile bune.
Image and video hosting by TinyPic

19 noiembrie 2014

catharsis.

Music: A Day To Remember - If It Means A Lot To You
Gânduri: “Sometimes you climb out of bed in the morning and you think, I’m not going to make it, but you laugh inside — remembering all the times you’ve felt that way.”
— Charles Bukowski

Pentru D.
Mi-e dor rău de mare. Mi-e dor să mă ude un val şi să mă scufund şi să uit de lume acolo jos, sub apă, atât cât îmi permit plămânii. Dar marea nu-i aici, ne despart încă sute de kilometri şi cerul meu e întunecat iar vântul mi-e supărat şi smulge copacii din rădăcini; parcă m-ar simţi. Aş smulge şi eu copaci cu tot cu rădăcini de-aş putea. I-aş arunca peste blocuri de parcă ar fi scobitori şi as lăsa pe jos o pătură moale de frunze de caramel. M-aş urca pe Casa Poporului şi aş privi apusul singură.
Mi-am înecat iarăşi demonii în cerneala stiloului şi mi-am spălat sufletul acolo unde ştiu că voi găsi întotdeauna alinare şi înţelegere: în scris. Sunt fericită căci mi-am găsit pacea.
Ea nu.
Ea nu poate accepta înfrângerea; dar ce-i o bătălie câştigată într-un război care te consumă şi-ţi macină sufletul? Copilă dragă, iubirea ar trebui să-ţi aducă liniştea şi fericirea, nicidecum zbucium şi amăgire. Spui că-i vina ta dar este oare vina mării când vântul o agită şi îi creează valuri nervoase? Tu nu ai nevoie de vânt, copil, ţie îţi trebuie soare cald şi iubitor.
Image and video hosting by TinyPic

22 septembrie 2014

avion.

Music: The 1975 – You
Gânduri: “I’m honestly not a bad person, my heart is in the right place; it’s just that my head isn’t.”
— Adam Zucconi

Pe vremea când avioanele însemnau că cineva mă poartă în gând și orele fixe îndeplineau dorințe, eu îmi desenam visurile cu cretă colorată pe asfalt.
Acum acel asfalt e spălat de ploi și abandonat. Creta e uitată într-un sertar iar ceasurile și-au pierdut magia.

Mi-am irosit dorințele și avioanele nu-mi mai spun nimic, își văd de destinație.

Image and video hosting by TinyPic