31 mai 2010

"ea inca ma iubeste."

Music: Orianthi - According to you
Mood: blaah! ma simt ciudat.


Metrou. Liniste, intuneric. Tunelul e ascuns intr-o bezna tacuta. Ma atrage, e ceva in acel tunel linistit. E un usor iz de mister in acel intuneric. Si nu e vorba doar de tunelul acesta. Misterul in general atrage, ma atrage. Iar misterul la o femeie e de-a dreptul irezistibil. E ceea ce completeaza aura de femme fatale. Păcat ca nu dețin asa ceva. Mi-a mai spus cineva ca pe mine ma atrag personajele total opuse mie. Nu am știut ce sa răspund. Am spus un "posibil" sec. E si normal. Ce alt răspuns poți sa dai la doua jumătate dimineața cand cineva îți face o caracterizare pe moment, la telefon? Contrar a ceea ce probabil credeți acum, nu mi-a displăcut. Din contra, as fi putut asculta aceea persoana ore in sir. Sincer. Dar păcat ca nu se mai poate. Nu am mai vorbit de mult asa. In fine, am deviat cam mult de la ideea principala.
Am nervi. Nu stiu de ce m-au apucat. Poate pentru ca m-am întors la vechea mea problema. "De ce nu eu?"
Imi bag ceva in ea de unicitate. Ca deja m-am saturat sa tot spun "vaai, ce unica sunt eu." Sunt unica pe dracu! Daca as fi atât de unica nu ar prefera lumea alte persoane in defavoarea mea. Ironic, nu?

Pa!

Niciun comentariu: