we are the lucky ones.

Music: Coldplay - Talk
Gânduri: poti sa uiti de tine si sa te ineci in alcool, stiind ca sufletul nu se vindeca cu un paracetamol.

"Daca e sa mor de tanara, ingroapa-ma in satin,
aseaza-ma pe un pat plin cu trandafiri,
scufunda-ma in rau la rasarit,
trimite-ma departe pe versurile unei poezii de dragoste."Doamne, te rog, Fa-mi un curucubeu, sa straluceasca peste cei pe care ii iubesc, sa stie ca sunt in siguranta cu Tine cand stau sub culorile mele. Banuiesc ca am avut indeajuns timp. Lucruri pe care nu le-am spus, lucruri care au ramas doar soptite, cuvintele menite sa vindece au ramas toate undeva in mintea mea. Nu s-au spus. Si cred ca am avut indeajuns timp.
Nu m-am gandit niciodata la posibilitatea asta, de a fugi. Dupa ce rezolv totul, dupa ce ma asigur ca tot ce am gresit e indreptat, sa las totul in urma si sa fug. As putea fugi la nesfarsit, la mare, sa ma arunc in valuri si sa las apa sa ma poarte unde o vrea. Sa-mi arda soarele buzele si sa-mi schimbe nuanta parului. Sa-mi las in urma doar cuvintele, am sa le pastrez bine pana atunci. E amuzant cum, atunci cand mori, oamenii incep sa te asculte cu adevarat. Strange-ti lacrimile, copil, ascunde-le in buzunar si pastreaza-le pentru cand o sa ai cu adevarat nevoie de ele. Nu mai plange, nu mai plange. Imi pierd sirul gandurilor.

i'd be so good to you.

Music: Marianas Trench - Good to you ft. Kate Voegele
Gânduri: and to fight for you is all i've ever known, so come home.

Ma simt mica, ma simt pierduta, departe undeva intre randurile unei carti parfuite uitate de toti, aruncata pe un raft al bibliotecii in coltul cu cartile citite.Se spune ca lucrurile bune vin atunci cand incetezi sa le mai cauti, cand renunti la lupta. Eu nu reusesc sa renunt, sunt prea incapatanata. Dar uneori ma intreb de ce mai incerc? Cu ce rost, cu ce scop mai continui cruciada asta stupida care in final se intoarce impotriva mea. Eu sunt aia care sta singura acasa, seara si realizeaza cat de stupid a fost totul, nu imi mai pot spune cum obisnuiam sa le spun altora: "nu-ti face griji, tot raul spre bine." Nu mai pot.
Credeam ca pot sa zbor, de ce ma inec?
Ce pacat ca am ajuns cu totii niste lucruri fragile si pe jumatate frante.

my happy ending.

Music: Tom Mcrae - My Vampire Heart
Gânduri: does your heart remember when we used to say forever? don't let go!

Gata cu promisiunile facute in van. Promisiuni care ma ridica pe cel mai inalt nor, ma fac sa plutesc, sa visez, sa sper si ma fac sa uit ca norul acela e cel mai firav lucru pe care as putea pasi. Asa ca trage draperiile, lasa lumina sa intre, lasa sa se transforme in cenusa visele. Te uiti la mine cu o privire abatuta. Ce s-a intamplat? Nu ma crezi, nu e asa? Tu inca te gandesti ca imi e frica sa pasesc in lumina, ca m-am obisnuit sa stau in umbra, sa ma feresc incontinuu de razele soarelui, de frica sa nu cumva sa ma atinga, cine stie, sa nu ma prefac si eu in cenusa ca visele mele.
Ma gandesc, in timp ce pasesc spre tine usor, ce e mai dulce: dragostea, sau momentul asta? Nu mai ai ce sa-mi faci, nu poti frange o inima facuta bucati deja. Dar incearca, de ce te indepartezi acum? Incearca, da tot ce ai mai bun, incearca sa ma darami, nu mai ai ce sa-mi faci. Tu esti doar un trecator, nu ai fost niciodata mai mult de atat. Tu doar ai venit, ai pasit usor peste franturile deja existente si ai fugit. Atat, nimic mai mult.

losing my religion.

Music: Edwin McCain - I'll be
Gânduri: you gave up the fight, you left me behind.

"S-a terminat."
Gandul care nu ma parasea in timp ce ma scufundam si mai adanc in arhivele prafuite ale calculatorului meu. S-a terminat. Si eu singurul lucru pe care il faceam era sa ma umplu si mai rau de praful amintirilor. Si deschideam melodie dupa melodie si fiecare venea cu o particica frumoasa dintr-o anumita zi.
Obisnuiam sa ajung acasa, plina de nervi, la un pas de a plange si incepeam sa scriu pe blog. Si scriam tot ce imi trecea prin minte, tot. Imi varsam nervii si nedumeririle si frustrarile aici. Totul a ramas inscris pe blogul asta. Dar astea se intamplau acum un an de zile. Acum nu mai pot, nu mai am cuvinte. Pur si simplu nu mai pot sa scriu.
Am avut intr-o perioada o saptamana in care imi venea sa plang in ultimul hal. De la orice, orice tampenie mica ma facea sa plang. Si nu mai puteam sa ma descarc, nu mai aveam cum.

Ma agit. Hahah, nu pot sa cred - chiar sunt agitata. Dar adevarul e ca sunt mult mai fericita. Cu toata agitatia asta in jurul meu, eu sunt fericita. Nu ma mai simt singura cand sunt inconjurata de lume, nu ma mai simt nelalocul meu. Nu, s-a terminat perioada aia. Fericirea e aproape, o simt.