never die.

Music: HURTS - Sunday
Gânduri: i don't know you but i know what you did to her. she told me and i happen to believe her too.

Tampla-mi e grea si ma apasa saculetul cu lunile, asa de tare incat ma doare.
Biletele mi le-am luat de mult, bagajele sunt facute cu grija dar ce fel de inima nu priveste macar o data in urma? Si-mi intorc privirea doar pentru o secunda si-mi dau seama ca sunt Orfeu in povestea asta scrisa prost. Ma trezesc privind la lumina din pieptul tau, ce-o ascunzi printre camasi si fobii, privind cum paleste cu fiecare pas al meu. Si ma opresc.
Lasa-ma sa-mi odihnesc capul pe umarul tau, frange-mi inima refacuta din tot ce am distrus o data. Povara pe care trebuie s-o port e o dragoste atat de grea, incat parca si Atlas pare ca-mi zambeste cand ma uit la el, uitand de greutatea cerului de pe umerii lui. Daca m-as putea intoarce-n timp, m-as duce intr-un loc unde as fi inca a ta, si tu ai fi inca doar al meu. Undeva neatins, undeva unde finalurile fericite nu se ratacesc ci raman acolo, asa cum trebuie.
Tot ce am, tot ce am nevoie acum, el e aerul pe care vreau sa-l respir, caci in bratele lui ma simt eu din nou, ma simt ca la inceput. Imi tine iubirea in mainile sale mari. Si cumva, uit de golul din stomac.
Asa ca-mi musc limba, tac si ma intorc din drum.

back to black.

Music: Maroon 5 - Never Gonna Leave This Bed
Gânduri: "mi-e plin sufletul de tine…stii cum e atunci cand nu te poti abtine sa nu zambesti pentru ca iti simti sufletul prea plin de iubire?"

Si numar stelele ce stralucesc in fiecare seara pe tavanul meu si mi le pictez drept zile si-mi aluneca dintr-o parte in alta a tavanului. Una, doua, trei, patru, cinci, sase, sapte. Inca o saptamana. Mai iau un pumn de stele, le leg atent si le arunc in sacul cu luni. "Inca o saptamana." ma bucur si zambesc la tavanul plin de zile. Mai arunc uneori cate un ochi la saculetul cu lunile. "Cam putine" ma gandesc, "putine si mai sunt atat de multe." Si ma apuc iar de numarat.
Ma trezesc uneori in mijlocul noptii, cand mi-e frig si toate dor si-mi simt oasele cum trosnesc sub greutatea lucrurilor ce m-apasa, si incep sa fac iar calcule. Si ma gandesc ca nu-i suficient, ca mai e mult, ca nici la jumatate n-am ajuns. Si ma cuprinde un fior si mi-e atat de frig, incat nici bluza visinie nu ma mai poate incalzi. Si ma fac mica, ma inghesui in saltea, incercand parca sa intru in ea, acolo in mijloc, unde intuiesc eu ca iar fi inima daca ar avea una. Si inchid ochii si adorm mintindu-ma iar si iar. Iar si iar.
Si eu imi repet mereu, acelasi refren invechit: "Miracole se intampla in fiecare zi."