26 iulie 2010

și strig spre tine, nu m-auzi. unde ești? unde te ascunzi?

Music: Doi ochi noi - Steleverzi
Gânduri: am doua anotimpuri în suflet mereu :x


E bine sa fiu din nou acasă. Atât am de spus pentru deschidere. Si am așteptat clipa asta, când voi fi din nou acasă, aici, în Bucureștiul meu vechi și prăfuit. Nici nu știu cum am făcut drumul de la țară pana aici. Vad totul în ceata, dormeam, zău. Asta primesc dacă ma culc la doua dimineața când știu prea bine ca a doua zi trebuie sa plec la 6 de acasă.
Photobucket

Drumul ala pe care îl parcurg de zece ani în coace a durat atât de putin. N-am făcut mai mult de doua ore. Când eram micuță părea interminabil, o înnebuneam pe mama din cinci în cinci minute cu aceeași întrebare: "Cat mai avem?" Primeam același răspuns de fiecare data.. "Mai e putin."
In fine, în ultimi ani drumul, din punctul meu de vedere, s-a scurtat considerabil. Si ce e cel mai ciudat în toată treaba asta? Faptul ca drumul pe care îl fac de zece ani este -pana într-un anumit punct- același drum pe care îl fac când ies afara. Deși pe atunci nu aveam nici cea mai mica treaba cu zona respectiva, acum știu exact ce, cum, care, pe unde se afla. Si e ciudat, zău. Coincidentele astea..

S-a întors și ea, a ajuns înaintea mea chiar. E de ieri în București. Si am vorbit aseară pe mess și am ras cum nu mai reușisem sa rad de o săptămâna, decât arare ori când mai primeam un telefon din partea unei persoane anume.
In fine, cam atat momenan. E bine sa fiu din nou acasa! :x
Au revoir!

Niciun comentariu: