27 iulie 2010

Nu-mi vine sa cred, te iubesc! :x

Music: Zombie - The cranberries
Gânduri: și iar ma urci pe cel mai înalt nor doar cu un cuvânt.


M-am întors din nou, pentru ca simt nevoia sa postez. Uite asa, pentru ca parca au apus de mult zilele alea în care eram atât de stresata și agitata încât simțeam nevoia sa mai scriu ceva pe blog imediat după ce postam ceva nou. Si nu e ca și cum tânjesc după zilele acelea "adorabile" de mai, doar ca parca nu strica doua postări pe zi. Mai ales ca eu uneori recitesc ce scriu și pot observa mai ușor cât și cum mi s-a schimbat starea in decursul a câtorva ore banale. Dar în fine, hai.. am lăsat sa treacă câteva ore. A se citi: m-am dus sa dorm putin și acum, la prima ora a dimineții(imediat după ce m-am trezit) îmi postez minunatele gânduri. Vedeți voi, nu știu cum sa va explic mai bine. Nu știu cum sa încep sa va descriu starea asta de euforie care m-a cuprins de câteva zile. In ciuda vremii, vreme care trebuie sa recunosc ca e de-a dreptul insuportabila. Plina de toane.. eu sunt fericita și nu ma mai afectează nimic, dar nimic va spun. Nu știu cum, nu știu de ce, dar un simplu cuvânt de la el și inima mea deja primește un scut protector împotriva a orice. Si culmea chiar dacă el e la kilometrii buni de mine. Doar simplele mesajele zilnice îmi pot îmbunătății ziua considerabil.

La cât am pierdut timpul prin bucătărie în ultima săptămână, e clar ca a dat în mine boala gătitului. Si tocmai de aceea, am chef sa fac prăjituri. Poate ca nu azi, dar cu siguranță în decursul săptămânii ăsteia. Eu vreau sa încerc sa fac Parisian Macaroons Nu știu cum se traduce în romana, în orice caz, e o rețetă franțuzească.. asta dacă nu era deja clar după nume. Si evident, ca romanu' n-a auzit încă de asa ceva, ca deh' trebuie tot timpul noi sa fim în urma cu ceva.
Având în vedere ca o sa fie prima data când o sa fac asa ceva nu știu cât de bune o sa iasă. Eu sper ca o sa fie măcar comestibile :))
Peste trei zile o sa aflu ce am făcut la Cambridge. Eu sper sa fie bine. Mi-e cam frica de rezultat. Adică știu ca știu engleza, dar totuși, mai știu și ca am prostul obicei sa ma înec ca țiganul la mal. Prost obicei, repet. Si nu prea vreau sa ii dezamăgesc pe ai mei dacă nu o sa iau examenul. E complicat.

Bun, bun. Cam atat am de spus la aceasta ora extrem de matinala. Da! Unsprezece e matinal pentru mine. =))

Pa!

Un comentariu:

anca. spunea...

<3 verificam.