O parte din poveste

august 22, 2008




Lumea lui Liz se rasturnase. La picioarele ei pluteau nori, deasupra capului se zareau stanci, si varfurile muntoase atarnau din cer. Intreaga priveliste se clatina in sus si in jos, insotita de mirosul de flori salbatice.
“Un vis”, se gandi ea. Doar ca stia foarte bine ca se trezise. Inchise ochii cu un geamat.
Cand isi reveni in simtiri, lumea era cum o stia dintodeauna si stelele se aflau pe cer. Statea lungita pe spate fara sa se miste, uitandu’se la cerul infinit. In apropiere se auzea o respiratie usoara, parfumul inconfundabil de iarba abia cosita si nistre zdranganituri ciudate. Clipi de doua ori si adormi la loc.
~
Cineva canta in timp ce o invelea incet pe Elizabeth. Pentru o clipa nu isi dadu seama daca era treaza sau visa. Cantecul se curma brusc si cineva exclama:
-Uite, s’a trezit!
Un deget moale ii mangaie fata lui Liz.
-Ma bucur ca te’ai trezit. Esti prima persoana care ne viziteaza de ceva vreme. Liz inchise iar ochii.
O umbra se apropie si copila simti miros de flori salbatice. Inspira parfumul, fara sa deschida ochii. Statea lungita pe ceva moale si era cuprinsa de o ameteala placuta. Nu’si amintea cand se simtise ultima oara atat de confortabil si de relaxata.
O mana racoroasa se odihnii pe fruntea fetei.
-Nu poate sa adoarma iar. Oamenii sunt asa de ciudati.
Liz deschise iar ochii. Camera avea un tavan inalt sustinut de coloane de marmura. In spatele ei se afla o draperie mare ce bloca special lumina orbitoare a soarelui. Fata cu parul saten se uita la modelul bogat al broderiei de pe draperie, fiindu’i frica sa priveasca dincolo de aceasta. O intrebare brusca ii trecu prin cap: ”Unde sunt?”
[ ... ]
Iesira in lumina stralucitoare a soarelui si zumzetul vocilor o facu sa se opreasca uimita. Curtea spatioasa a templului, era intesata de oameni imbracati in robe colorate. O fantana arteziana sclipea in lumina si cativa copilasi uzi loarca se alergau unii pe altii sub apele ei. Annyla o impinse usor de la spate spre o cladire cu sase laturi aflata intre zidurile curtii. Dinspre usa deschisa venea un miros delicios care’i facu stomacul lui Liz sa chioraie iar. Inauntru erau intinse mese cu trei picioare pe care se aflau masline, branza de captra, paine si carne alba infasurata in frunze. Langa mese erau niste scaune, iar podeaua era impodobita cu niste covorase colorate.
Liz se aseza incet pe un scaun, era asa moale. Lua o smochina din vaza atent decorata cu flori.
-Spune’mi, incepu copila, unde ma aflu? Inghiti rapid smochina si isi ridica privirea catre fata roscata ce o privea acum foarte surpirinsa.
-Adica, tu chiar nu stii? Doamne ce au ajuns anime’urile pentru voi? Te afli in Lumea De Mijloc.
“Lumea de Mijloc” suna ca o denumire din cartea pe care tocmai o terminase. “Hmm, se pare ca nu a fost o greseala sa vin aici.” gandii fata. Foarte atrasa mai lua o smochina si asculta atent la indicatiile date de Annyla.
-Exista trei lumi: Lumea Oamenilor, adica lumea de unde vi tu, Lumea de Mijloc, cea in care ne aflam acum si Lumea Anime’urilor, unde probabil o sa te trimita Teru. Pentru a intra in fiecare lume trebuie sa treci printr’un portal ca cel prin care ai trecut tu. Desigur acel portal e foarte vechi, ochii I se subtiara, are probabil vreo 1.ooo de ani.
Liz se ineca. “1.ooo de ani? Dar asta e imposibil. Anime’urile exista de vreo 5o-6o de ani. Sau cam asa ceva.” Anna zambi sugubat.
-Stiu ce gandesti, cum e posibil asa ceva, nu? Voi oameni suneti asa previzibili.
“Noi oameni? Dar tu ce esti?”
-Eu sunt un personaj, desigur. Zambii din nou. Acum sa ne intorcem la poveste. Cum spuneam, anime’urile exista de vreo 1.ooo de ani. Creatorul nostru, Mishuri a trimis in Lumea Oamenilor acum 9oo de ani un personaj la fel ca mine. Acel personaj avea sarcina de a aduce pe lume anime’urile. isi ridica putin privirea catre cer. In lumina soarelui parul ei rosu capata o nunta roz. Si’a indeplinit sarcina.
[ ...]
Acum, te’am informat asa ca cel mai bine te’as duce la Teru.
Liz nu isi lutea lua ochii de la Annyla. Cand fata se ridica in capul oaselor, ochii pamantencei se marira. Se ridica putin si ii prinse mana.
-Deci, facu o pauza si inghiti sec, deci tu esti un personaj anime? Liz incepu sa clipeasca des.
-Nu chiar, prostuto. Dar sunt prietena ta. zambii din nou. Acum hai, vino sa iti schimbi hainele si sa te ducem la Teru.
Roscata o lua pe Liz de mana si o trase pana intr’o incapere mai micuta, decorate in stil classic japonez.
-Aici, sopti aceasta.

You Might Also Like

0 comentarii