9 mai 2012

i lose.

Music: RED - The Best Is Yet To Come
Gânduri: suntem doi si singuri si in loc de inima ne bate luna.

Statea la masa de langa geamul mare si arunca din cand in cand un ochi la ceasca de cafea. Nu statea acolo de obicei, avea senzatia de multe ori ca toti cei de afara o privesc cu ochi prea curiosi, prea intrebatori, prea milosi uneori, asa ca ea prefera mereu mesele retrase, mai putin luminate, undeva in fundul cafenelei. Dar azi ploua si toti erau prea grabiti pentru a arunca un ochi in cafenea. Stropi mari, grei si reci se izbeau violent de asfaltul mult prea fierbinte pentru luna Mai. Isi mai lua din cand in cand privirea din ceasca de cafea, mai privea pe geam, mai zambea si in tot acest timp batea ritmul cu pixul pe marginea mesei. Nici nu stia ce melodie e dar continua sa tina ritmul acolo, de parca acel cantec i-ar fi cantecul vietii ei si refrenul ar povesti in cateva note pierdute toata istoria ei.
Cafeaua statea nemiscata, rece, incetase de mult sa mai scoata aburi dar ea nu observase desi privea insistent in ceasca cateva secunde pentru a se asigura ca nu are sa pateze carnetul ingrijit pus atent langa ceasca si deschis la o pagina aproape goala ce pastra doar data zilei.
Se gandea la trecut si la toate prin care au trecut si totusi in final s-au regasit. Dupa toate cate au lasat in urma lor, dupa toate cate au sfaramat prin cuvinte, gesturi, priviri, au reusit cumva sa o ia iar de la capat. De ce? Trecutul oare chiar poate fi trecut cu vederea cand doi oameni se iubesc? O amintire nu poate fi stearsa, ea ar trebui sa stie cel mai bine asta, doar a incercat de atatea ori. Ce nu intelege totusi, ce o opreste sa-si noteze in caiet ca vrea eternitatea alaturi de el, e gandul ca stie ca orice poveste are un final. Ii e frica dar incuie undeva departe acest gand. Si apoi, apoi se agata de speranta care n-a parasit-o nici atunci cand vantul ii soptea ca el e fericit undeva departe. Speranta ca intr-o zi, peste ani se vor intalnii cumva din nou. A incercat sa-si spuna ca, daca va fi sa il piarda intr-o zi, o sa dea unul de altul din nou. Poate o sa fie mai matura si mai inteleapta si cu mult mai buna per total decat acum. Poate ca o sa fie mai bine. Poate ca trebuie sa mai creasca si poate, doar poate, trebuie sa il piarda si sa o piarda ca sa poata sa-si dea seama ca el este cel in care se regaseste. Sau poate nu trebuie sa se gandeasca la nimic din toate astea. Poate nu trebuie sa gandeasca. Poate asta e problema ei. Gandeste prea mult.
Si-a terminat cafeaua, a lasat 6 lei langa ceasca si o foaie sub farfurie. Pe foaie: 9 Mai 2012, Mi-am gasit drumul inapoi spre tine. Dupa toate prin cate am trecut si dupa toate cate am lasat in bucati, eu inca cred ca vietile noastre abea au inceput! Caci acum trecutul poate fi lasat in urma si stiu ca tu esti motivul pentru care cred ca lucrurile bune abea au inceput sa vina.
Image and video hosting by TinyPic

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce-ce- ce imi plac ideiile tale si cum descrii lucrurile sau faptele. Sincera sa fiu sunt cam geloasa ca nu am si eu atatea idei ;))si sunt la curent cu toate postarile tale :"> pt ca in unele pot spune ca ma regasesc un pic (chiar daca probabil unele dintre ele sunt propriile tale experiente, sa zic asa) si nu cred ca sunt singura...imi place foarte mult povestioara asta(daca o pot numii asa :D)...tine-o tot asa:*

Anca spunea...

Multumesc mult, Anonim!
Da, cam tot ce scriu pe aici e din viata mea. Desi imi place sa ascund asta uneori si sa ma ascund eu in spatele fetei din povestile mele.
Am sa scriu mai multe! :*