Music: Christina Perri - Arms
Gânduri: "but we never knew when and we never knew how, we would end up here the way we are."
Gânduri: "but we never knew when and we never knew how, we would end up here the way we are."
Am mai lasat o vara in urma. Am incheiat-o atat de diferit. M-am desprins, am lasat sa-mi scape din mana intentionat. Cutiuta aceea mica pe care am pastrat-o ca pe ceva sfant mi-a cazut din mana si acolo a ramas. Nu mai stiu unde. Nu vreau sa stiu unde. Am sa mi-o amintesc ca pe o cutie a Pandorei. Stiu ca nu e asa, dar e cel mai bine sa ma gandesc la ea doar in modul acesta. Nu mai trebuie deschisa niciodata, lacatul o sa ramana acolo mereu. Cerul, soarele, micutele valuri ale lacului izbindu-se de beton, aparatul foto, lacrimi, asfalt prea fierbinte, fericire, zambete. Nu! Gata, sunt incuiate acolo.
Insa melodia aceea, si acum o aud cantand in surdina.. o sa ramana mereu langa mine.
Buna
RăspundețiȘtergereParca ti-ai mai revenit, sunt AMETH
RăspundețiȘtergereda, :D e totul bine.
RăspundețiȘtergereAmeth, te superi daca te intreb cine esti?
Ai vrea sa ma cunosti nu?
RăspundețiȘtergereSunt doar cineva care e cu ochii pe ce postezi pe blog . Cred ca ai talent la scris si de asemenea ai talent sa treci foarte rapid de la o stare la alta. As vrea sa stiu daca cunosti povestea Pandorei, ca tot ai pomenit-o.Iar ceea ce spui , ''lacrimi , fericire , zambete'' fac parte din VIATA.
Da, imi schimb foarte repede starile.
RăspundețiȘtergereSi cunosc povestea. Altfel nu as fi pomenit-o, m-as fi dat degeaba mare cunoscatoare.
Cand eram mica eram fascinata de istoria Greciei antice.
hmmm..
RăspundețiȘtergere