2 septembrie 2011

september.

Music: Christina Perri - Arms
Gânduri: "but we never knew when and we never knew how, we would end up here the way we are."


Am mai lasat o vara in urma. Am incheiat-o atat de diferit. M-am desprins, am lasat sa-mi scape din mana intentionat. Cutiuta aceea mica pe care am pastrat-o ca pe ceva sfant mi-a cazut din mana si acolo a ramas. Nu mai stiu unde. Nu vreau sa stiu unde. Am sa mi-o amintesc ca pe o cutie a Pandorei. Stiu ca nu e asa, dar e cel mai bine sa ma gandesc la ea doar in modul acesta. Nu mai trebuie deschisa niciodata, lacatul o sa ramana acolo mereu. Cerul, soarele, micutele valuri ale lacului izbindu-se de beton, aparatul foto, lacrimi, asfalt prea fierbinte, fericire, zambete. Nu! Gata, sunt incuiate acolo.
Insa melodia aceea, si acum o aud cantand in surdina.. o sa ramana mereu langa mine.
Image and video hosting by TinyPic

6 comentarii:

Anonim spunea...

Buna

Anonim spunea...

Parca ti-ai mai revenit, sunt AMETH

Anca spunea...

da, :D e totul bine.
Ameth, te superi daca te intreb cine esti?

AMETH spunea...

Ai vrea sa ma cunosti nu?
Sunt doar cineva care e cu ochii pe ce postezi pe blog . Cred ca ai talent la scris si de asemenea ai talent sa treci foarte rapid de la o stare la alta. As vrea sa stiu daca cunosti povestea Pandorei, ca tot ai pomenit-o.Iar ceea ce spui , ''lacrimi , fericire , zambete'' fac parte din VIATA.

Anca spunea...

Da, imi schimb foarte repede starile.

Si cunosc povestea. Altfel nu as fi pomenit-o, m-as fi dat degeaba mare cunoscatoare.
Cand eram mica eram fascinata de istoria Greciei antice.

Suflet de curva spunea...

hmmm..