10 septembrie 2011

all we are is dust in the wind.

Music: Kansas - Carry on my wayward son
Gânduri: i'm so tired of being here, surpressed by all my childish fears.


Oh, nu te iubesc dar o voi face intotdeauna.
E Septembrie, iar, e sambata si e tarziu. S-a instalat bine de tot, cu tot ce aduce toamna, nostalgia imi alearga prin vene. Si o simt si o traiesc, ma trage de mana, ma taraste dupa ea prin lanurile de amintiri. Praf. Numai praf in jurul meu. Praf? Ah, asa e..
Am uitat! Le-am dat drumul, m-am eliberat de ele. Nu ma mai dor, nu ma mai pot rani, nu-mi pot face sufletul sa sangereze. Sunt doar rani vechi, cicatrizate.
Nu se mai rup din ea bucati de nori zgariati cand il asculta.
Nu mai deschide telefonul ca un cadou sa il auda.
Image and video hosting by TinyPic

4 comentarii:

  1. Foarte frumos scris :) Praful va deveni în curând doar amintire, asta dacă nu a devenit deja.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, pt. Pandora.
    As vrea sa stiu cum vei evolua, si poate, mai lasi in colo de nostalgie, ca nu te prinde.
    Razi,... ca esti frumoasa si tanara si iubita.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Lamaitza: da, deja nu ma mai afecteaza cu nimic. mi-e bine.

    @ AMETH: eu sper ca in bine, sper ca totul sa se aseze frumos de acum in colo. multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. "Oh, nu te iubesc dar o voi face intotdeauna."
    multumesc pentru fraza asta, asteptam de mult s-o citesc pe undeva. cat despre postarea ta, frumos. sincer. real. ca intotdeauna :*

    RăspundețiȘtergere