i still remember everything.

Oi fi eu naiva si neatenta sau cel putin impresia asta am lasat-o pana acum; dar nu accept sa fiu calcata in picioare. Nu mai permit nimanui asta, indiferent cine ar fi acea persoana. Nu am nevoie de nimeni care nu ma vrea in viata lui/ei.
Nu mai vreau sa fiu eu cea care se chinuie sa faca parte din viata cuiva. Oricat de mult as vrea asta nu o sa imi mai permit s-o fac.
Daca vrea cineva sa fie langa mine, orice ar implica asta - atunci da, da o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-i pastrez langa mine, insa altfel nu ma mai obosesc pentru ca imi fac rau singura si-mi ajunge cat de mult imi subminez eu viata pentru ca nu fac decat s-o complic cu probleme care exista doar in capul meu.Imi fac castele de nisip si stiti si voi povestea cu ele, se farama la primul val si de la un simplu zid de aparare cazut se va prabusi si cel mai inalt turn din castel.
Ma intreb uneori cine ma va ajuta sa-mi solidific zidurile castelului? Spune-mi, cum invat sa am incredere in mine? Cred ca ce vreau eu de fapt sa spun e ca vreau sa invat sa iubesc si sa fiu iubita in schimb; sa gasesc pe cineva care sa ma sustina in crearea castelului meu de nisip, pe care cu timpul il vom transforma intr-unul din pastra, bine fortificat.