12 iunie 2010

"o iubire de neuitat"

Music: Mandy Moore - Only hope
Gânduri: vaaai Doamne!


M-au trecut toate căldurile. Călduri care, în cel mai straniu mod, au apărut subit. De fapt, nu au fost chiar asa de subite. Poate, doar poate, putin întemeiate. Am spus poate! Si din nou, poate, sunt și din vina mea.
Oh, da! Iar încep sa exagerez. Adică, sa ma îngrijorez din orice prostie pe care o zic, fac, scriu s.a.m.d. Si nu e bine, zău ca nu e bine. Nu îmi face bine mie, în primul rând. Si ușor, ușor ajung sa-i stresez si pe alții cu atitudinea mea. Ce-i cu postul asta? Naiba știe. Am avut chef sa scriu, am deschis blogger-ul.. și am început sa tastez. Voila! Postul de față va este servit.

Am revăzut un film pe care pur și simplu îl ador. Este atât de bine realizat încât, ma emoționează chiar și după 5, 6 vizualizări. Vorbesc, evident, despre "A walk to remember" sau cum l-au tradus ăștia de la tv "O iubire de neuitat"
Știți ce e aia sa bocești doua ore? In continuu? Zău, asta e efectul filmului asupra mea. Am plâns, am plâns și iar am plâns. Din clipa în care dansează pentru prima oara pana când îl vezi pe el, singur, privind oceanul.
"Landon: Jamie saved my life. She taught me everything. About life, hope and the long journey ahead. I'll always miss her. But our love is like the wind. I can't see it, but I can feel it."
Am început sa plâng și mai rău când l-am auzit pe tatăl fetei, spunând la final ca Landon a fost "miracolul" lui Jamie. Doamne..
Ma gândeam într-un timp sa cumpăr cartea. Dar am înțeles ca nu se ridica la nivelul filmului. Nu știu încă, ma mai gândesc. Cert e ca Nicholas Sparks(autorul - pentru cei care nu știau) a scris niște romane geniale. The Notebook? The Last Song? Dear John? Din păcate eu nu am văzut decât filmele. Dar jur, ca în secunda în care o sa vad cartea în vreo librărie, am sa o cumpăr.

Aah, nod în stomac. Ma simt prost, iar. Cred ca mai bine ma duc sa dorm. Nu am mai dormit de aproape 14 ore. Dar știu ca nu o sa adorm, știu ca o sa stau întinsa-n pat uitându-ma pe pereți. Mereu fac asta, știu clar. Dar e păcat, zău asa. Si pe deasupra, maine vreau sa ma trezesc târziu, gen 12, 1. In felul acesta, ma trezesc, fac un dus, mănânc ceva, mai pierd putin timpul la calculator, mai vorbesc la telefon, poate mai cant.. și apoi ies afara. Da, afara! Nu vreau sa stau în casa. A venit vacanta și pentru mine. Acum a a venit de-adevăratelea. Am terminat cu examenul. Am scăpat!
Acum pot spune si eu ca am terminat clasa a noua. Ca nu mai sunt boboaca.

Uite frate! Încerc sa scriu un post lung si tot nu-mi iese. Firar ea sa fie de inspirație. Te lasa cand ai mai mare nevoie de ea. Serios. mi-e dor.

Au revoir!

Niciun comentariu: