2 iunie 2010

jucaria destinului, victima istoriei.

Music: The Calling - Wherever you will go
Mood: hai sa cred.


Azi e miercuri. Este o zi destul de ciudata pentru mine. Stateam cu ea si pur si simplu rememoram zilele de la inceput de an. Am facut eu o remarca si atunci am realizat amadoua unde suntem, unde am ajuns, unde eram. Au trecut zece luni. Ea parea constienta de acest fapt, eu nu. Eu deabea am ajuns sa realizez.
Acum zece luni stateam in aceeasi banca, in aceeasi clasa. Dar nu mai e acelasi lucru. Nu mai suntem aceleasi. Fizic poate; psihic, in nici un caz. Pe atunci eram aeriene, eram prostute, eram copilaroase(eram noi). Eram mult, mult mai copilaroase decat acum. Pe atunci eu inca mai credeam in basme si feti frumosi, in palate grandioase si in cai albi. Inca visam ca intr-o zi sa vina si la mine Fat-Frumos. Stai, gresesc! Eu inca visez la Prince Charming. Doar parca nu asa de intens ca atunci. Am cam inceput sa realizez ca nu sunt o printesa captiva intr-un turn fermecat de o vrajitoare rea. Dar undeva in adancul meu imi doresc ca aceste vise infantile sa fie adevarate, sa devina realitate. Stiu ca nu e corect din partea mea sa ma amagesc asa dar imi place sa visez. Sunt o visatoare si nu ai c sa-mi faci.

Azi cand am iesit de la liceu am avut parte de cea mai geniala conversatie. Tot drumul a fost superb! M-am "certat" ingrozitor cu ea. Pe ce motiv? Cel mai tampit, ne prosteam pe acolo. Aveam chef sa radem. Ne-a luat starea asta inca de cand am plecat de la liceu. Am mers pe jos.. am vrut sa ne plimbam dar am ajuns sa luam cinci-ul dupa doua statii.
Ea mi-a propus sa mergem cu cinci-ul de la un capat la altul, ca oricum iesisem cu o ora mai devreme. Dar eu i-am spus ca vreau sa ajung acasa, chiar vroiam. Asa ca a inceput sa faca pe suparata si m-a luat cu clisee gen: "bine, daca ai alta prietena la care sa te duci.. te inteleg. du-te, eu nu te tin! dar sa stii, hanni, ca orice s-ar intampla eu tot te iubesc." Eu am avut nevoie de 5 secunde pentru a-mi da seama ce naiba se intampla. Si a tot incercat saraca sa ma faca sa vreau sa merg cu cinci-ul - i-a fost imposibil.
O parte din conversatie? De la ce a inceput si la ce s-a ajuns?
"a: Uitati-va si voi, dupa 10 luni de cand ne cunoastem, nu vrea sa recunoasca faptul ca suntem impreuna! Are tupeul sa spuna ca nu ma cunoaste. Femeia asta nu vrea sa se implice intr-o relatie!
m: Da' tipa asta? Inca se crede Cenusareasa! La cincispreceze ani ea inca mai crede in zane si printese.
a: A da? Si ea, da, ea! S. M., chiar ea.. ii e frica de relatii, tipa nu are pic de curaj sa recunoasca faptul ca suntem impreuna."


Doamne! Ce zi. Perfecta pot spune, nu m-am mai simtit asa de bine de mult. Iti multumesc si te iubesc. <3

Pa!

Niciun comentariu: