29 aprilie 2010

de pe podul suferintei, cad actritele.

Nu stiu cum sa incep aceasta postare. Nu imi vine nimic in minte, stiu doar ca vreau sa scriu; am nevoie sa scriu. Bine, fie. Am sa incep asa..

Ar fi cazul sa incetez cu toata abureala asta cu "sunt o zapacita! bla, bla." nu merge. Pentru ca stiu prea bine ca o fac intentionat. Stiu prea bine ca daca vreau pot fi o persoana cu picioarele pe pamant. Am incercat sa fac chestia asta.. Dar este cevacineva care imi spulbera orice zid ce il construiesc in apararea ideei asteia. Dar in mod ciudat imi place sa fac pe copilul, sa ma prostesc. Dar partea nasoala e ca la un moment dat s-ar putea ca lumea sa inceapa sa ma ia de fraiera. De aceea vreau sa incerc sa arat sa pot fii si eu o persoana matura, ca am momentele mele in care cu siguranta te poti baza pe mine daca ai vreo problema. Pentru ca pana la urma asta e adevarul, lumea chiar se poate baza pe mine. Bine, daca am chef.. nu de alta dar cand nu vreau sa ajut pe cineva imi pun rapid masca de "zapacita" si indepartez persoana respectiva.
Azi, ea mi-a spus ca se vede ca eu ii dau cu jet unei persoane. Ahaha, a fost super tare faza. Eram in ora de mate si evident ca nu ne ardea noua de scris asa ca ne-am luat cu vorba. Si din subiect in subiect am ajuns sa ne spunem..

"Ea: .. oricum la tine se vede clar ca ii dai cu jet.
Eu: Da? Serios?!
Ea: ..
Eu: Aaa! Adica, da! Normal."

Chiar nu realizasem ca eu incerc sa indepartez persoana respectiva. Chiar nu realizasem. Deci se pare ca pana la urma si eu pot sa fac asta. Ma simt bine.. intr-o oarecare masura. Da, cam asta am avut de zis.
Ah, apropo.. am schimbat tema pe blog, asta daca nu ati observat deja. :P

Pa!

Niciun comentariu: