dar el e atat de frumos. e un dezastru atat de frumos!

Azi am stat in casa toata ziua. O zi intreaga, doar eu si muzica. Mess? Ocazional. Am facut curat prin casa, apoi am facut clatite(nu de alta, dar zilnic se vorbeste despre clatite in jurul meu, trebuia si eu sa fac). In timp ce dansam faceam curat o gramada de idei mi-au zburat prin minte. Pentru poveste.. sa vedem.

"I-a simtit privirea in ceafa si cand s-a rotit usor pe scaun, cei mai albastrii ochi din Univers o cercetau curiosi si oarecum amuzati. Zambea. Chiar zambea? Ochii nu-i jucau farse? Spera sa nu. Cei mai frumosi ochi o priveau acum, fermecati. Si pe langa asta, zambea. Realizase de cateva secunde bune ridicolul situatiei, si totusi era prea uimita ca sa se ridice. Barbatul inalt ocoleste scaunul si de pozitioneaza in fata ei. Emma, saraca, da sa se ridice dar absorbita in albastrul ochilor lui nu ii observa piciorul. Se impiedica de piciorul omului, si vine de-a berbeleacul apucandu-se de servieta lui.
Speriata, rusinata si in acelasi timp confuza se agata de mana pe care i-o intinde si se verticalizeaza cam anevoie. Stia ca trebuia sa dreaga cumva situatia. Se facuse de ras.
-Va multumesc, aa..
-Victor.
-Emma, incantata. Acum, daca ma scuzati..
Blonda incerca sa mearga drept pana la iesire. Reusi printr-o minune."


Aaa, da. Ceva de genul asta.