mi-e dor de mare.

Nu trebuie să-ți fie frică să visezi putin mai mult, dragule.
Toamna aceea care mă făcea să vizez la gânduri uitate pe bănci vechi din Cișmigiu, a trecut. E aproape Noiembrie. Mă sperie. Si mă sperie în asa hal pentru că mi-am permis să mă schimb prea mult și prea brusc.

Hai, pa! Am plecat; o să mă găsești la malul mării mele.
Un ultim gând pentru acel Octombrie ce mi l-am dorit atât de mult: nu o să îmi lipsești.