și uite cum se duce..

iulie 15, 2010

Music: Try sleeping with a broken heart - Alicia Keys
Gânduri: m-am hotărât sa scriu.


Nici nu stiu cum sa incep. Nu stiu ce sa va povestesc mai intai. Nu stiu daca e corect sa scriu despre asta pe blog pentru ca poate, pana la urma, eu doar am tras concluzii pripite. Si uite aici gresesc. Iar caut scuze si incep sa despic firul in patru. E complicat si nu credeam ca o sa se ajunga aici.
(imagine de la Reviviscent)

Când spun ca îmi e dor de toamna nu glumesc. Îmi e dor sa vad frunzele ruginite cum cad pe asfaltul rece adăugând încă un detaliu subtil la covorul de frunze ce acoperă orașul grăbit. Sa simt vântul cum adie leneș și sa realizez, undeva pe la mijlocul lui Septembrie ca vara s-a dus departe de aici. Dar pana atunci mai am de așteptat ceva. Si dacă e sa ma iau după calendarul de pe biroul meu, atunci mai sunt fix doua luni pana începe școala.
Aveam așteptări destul de mari de la vara asta. Aveam vise și planuri făcute în graba în curtea liceului. Așteptam cu nerăbdare ziua în care vom pune în aplicare tot ce gândisem în detaliu în timpul orelor mult prea plictisitoare pentru gustul nostru. Si din toate așteptările astea ce a mai rămas? Doar praful..

Uneori iți intru pe blog și recitesc ultima postare. Cred ca știi și tu la care ma refer. Citesc, recitesc și brusc realizez ca încep sa plâng. Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat cu noi? Si aici ma refer doar la noi doua. Știu ca întrebarea asta, care iți e menita ție, acum și-a pierdut din esență și acum e doar o simpla întrebare retorica pe care probabil nu ți-o voi mai pune. Dar vreau sa știu. Pentru ca mi-e dor, mi-e dor de tot ce era, de ce am fost, de ce am făcut, de ce am plâns, de ce am ras.. mi-e dor de noi.
Mai știi ce fericite și extaziate eram doar la simplul gând ca vom termina liceul si ne vom muta împreuna? Mai știi cum topaiam pe holuri și cântam cât ne țineau plămânii în pauze? Mai știi cum ne certam pe curățenia din dulap? Mai știi cum ne-am susținut mereu una pe alta? Mai știi..
Unde au dispărut toate astea? Unde am dispărut noi? Anca și Miki. Spune-mi tu, unde sunt? Ma ajuți sa le găsesc? Sau îți convine situația? Vrei sa o lăsam asa?
Trebuia sa ne vedem zilnic, trebuia sa venim una la alta, sa gătim, sa dormim una la asta, sa avem maratonul acela de filme, mai știi?

Te-am sunat, sa știi. La mobil nu răspundeai asa ca te-am sunat pe fix. Mi-a răspuns mama ta. Știu ca ești plecata, dar vreau neapărat sa ne vedem când te întorci. Trebuie sa vorbim, trebuie sa ne vedem. Imi e dor de tine.

You Might Also Like

0 comentarii