sunt ınca aıcı, sı ımı vıne sa mor.

Music: Mecena - Eroul tau
Gânduri: vreau acasa!!
- - - - - - -

Ma sımt ıngrozıtor. Nu-mı place de loc, nu stıu. Pur sı sımplu nu ma sımt bıne. Mı-e dor de totı sı tot. Vreau acasa! A fost ultıma oara cand am plecat afara dın tara. Nu maı vreau..

Vıata de tot cacatul.

ma vei mai iubi si maine?

Music: Stevie Wonder - I just called to say I love you
Gânduri: o sa-mi fie dor de voi! :x
- - - - - - -

Si uite ca a venit și 24 Iunie. Aaa, da.. eu azi plec. Nu ma mai vedeți o săptămâna. Ce vroiam sa fac.
1. Sa va anunț ca plec.
2. Sa ii spun lui Zu la multi ani. :D
3. Sa nu uit cartea.
4. Sa folosesc un titlu vechi dar care-mi place. :">
5. Sa spun ca o sa-mi fie dor de voi.
6. Sa va întreb dacă o sa-mi simțiți măcar lipsa. :))
Cam atât. Vorbim iar într-o săptămâna. Um, sper sa găsesc vreun internet cafe pe acolo, poate reușesc sa ma postez. :D
Promit solemn sa vin cu multe, multe poze. Si sa le si postez pe blog pe unele din ele. Vaai, cate ideei am. D:
Asa.. pai cam atat am avut de zis pe tema asta. Vorbim..

Pa! <3

the show must go on.

Music: Nelly Furtado ft. Juanes - Te busque
Gânduri: si starea de tot rahatul persista! :|
- - - - - - -

Super! Starea de tot rahatul persista. Nu ma simt cu nimic mai bine. Nu, pur și simplu nu mai găsesc nimic care sa ma înveselească sau care sa-mi ridice moralul.
Am încercat sa ma uit la Sex and the city, cică virgula ca sa rad, absurd. N-a mers. Nu știu ce e cu mine! Si asta ma scoate din sărite. Îmi vine sa îmi dau palme ca sunt asa irascibila. Pentru ca, zău, nu vreau sa fiu asa urâcioasa.
Eu nu sunt asa. Eu ar trebui sa fiu draguța și dulce, calmul întruchipat. Dar în schimb acum sunt rea și irascibila, dracu' în persoana dacă ma calci pe coada.
Si poate va întrebați ce dracu' m-a apucat. Nici eu nu știu ce sa va răspund. Probabil totul a început de mult, probabil acum e momentul ala când nu mai pot sa țin în mine și explodez. Probabil..
Adică, nu știu. Tot ce știu e ca starea asta m-a apucat de ieri. Doar ca eu n-am idee ce m-a enervat ieri. Nici nu-mi aduc aminte exact ce dracu' am făcut aseară. Si e exact cum i-am spus și ei, prefer sa stau dracului acasă decât sa plec cu starea asta maine la prânz. Doamne! In ce hal pot sa drăcuiesc.
Uh! Ma întorc la vechea mea dorința. Îmi doresc, chiar îmi doresc ca avioanele seara sa fie stele căzătoare. Chiar am nevoie, urgent, de o dorința acum.
Doamne, eu acum mi-am simțit inima. Duduie în ultimul hal. Si nu știu de ce. Nu știu de când. Ca doar acum am observat/simțit.

Vai! Cat de draguț, fix în seara când nu am nici cel mai mic chef, ma lasă mama sa stau cât vreau la calculator. Nu pot sa cred! Avem și noi o sincronizare de invidiat, zău asa.

Au revoir!

I'll kiss you again between the bars.

Music: Elliott Smilth - Between the bars
Gânduri: zece dimineața + copil irascibil + ploaie = idee proasta.
- - - - - - -

Neața!
Nervi, nervi, draci, nervi, draci, draci, nervi! Simt ca explodez. Jur ca trebuie sa scap dracului de acasă, ca nu mai rezist mult. Si dacă se întoarce mama pana plec eu și îmi mai trântește vreo veste din aceea "plăcuta", cum are ea obiceiul în ultimele zile.. e clar. Nu știu de ce, dar parca nu îmi mai surâde plecarea asta atât de mult. Nu dacă plecam în atmosfera asta. Până sa plece, jur ca ostilitatea era atât de densa încât puteai s-o tai cu cuțitul. Era sa ma răstesc la ea, dacă nu am făcut-o deja. Aaa, ba cred ca am "plesnit-o" deja. Știu ca a spus sor-mea ceva de genul: "De ce tipi la noi?" și ea a spus ca nu tipa, și fix atunci am venit eu de la mine din camera și i-am spus: "Corect, nu tipi la noi. Dar ne vorbești de parca vrei sa ne iei la palme."
Mi-ar prinde bine un pahar de vin acum, serios vorbind.

In alta ordine de idei, ziua de azi a început oribil. M-am trezit la 9 fix, a trebuit sa fiu gata într-un sfert de ora. Am plecat de acasă pe o vreme îngrozitoare, stătea sa ploua. Si fix când am coborât din troleibuz am realizat ca afara turna cu găleata(am avut ochii-n carte tot drumul, nu am observat). Se făcuse zece deja, pentru ca evident.. traficul a fost infernal.
Coboară din mașina, aleargă prin ploaie, ferește cartea sa nu cumva sa se ude, ocolește baltocile, stai la semafor, fugi pe scări, ai grija sa nu aluneci, scuturați putin parul, aranjează-ți bluza, uita-te rapid la reflexie ca nu cumva sa se fi întins machiajul, afișează un zâmbet fermecător și așează-te pe un scaun ca sa aștepți.
Când am terminat adică la fix zece minute după ce am intrat în clădire, ploaia tot nu încetase. Asa ca m-am ascuns în McDonald's. Mi-am "înecat amarul" într-o cafea tare. Nu a fost bine ce am făcut. Nu trebuia sa intru acolo, mai bine stăteam in ploaie. Dar în fine.. Am stat ca fraiera jumătate de ora acolo. Jumătate de ora în care m-am gândit la toate tâmpeniile posibile și mi-am amintit toate porcăriile. Stupid!
E doisprezece deja iar vremea nu s-a îmbunătățit nici măcar putin. Înnebunesc. Vreau soare, vreau ceva.. Vremea asta de tot rahatul, pentru ca alta expresie nu găsesc, ma deprima îngrozitor. Casc încontinuu. #%#%@#$%%!!!

Ma duc sa ascult muzica de înmormântare. Uite! Poftim ce face vremea din mine..

Pa!

2.11 pm
M-am întors. Ziua de azi nu cred ca se va schimba în bine. Eu și presimțirile mele. Dar ma simt îngrozitor. Nu am chef de nimic, și nu cred ca îmi mai poate înveseli ceva ziua.
Am dorinta asta idioata de a plange din orice nimic. Si nu vreau, dar parca ma apuca bocitul si din cel mai stupid motiv. Si imi vine sa ma iau la palme pentru asta, dar probabil ma va face sa plang si mai rau. Doamne, ce stare tampita. Nu mai suport!

One last kiss, before I go, dry your tears.. one last kiss

Music: Dido - Here with me
Gânduri: vreau poze, vreau chef de viata.. :)
- - - - - - -

Unde e cerul acela senin? Unde e soarele care ar trebui sa-mi mângâie spatele? Ce-i cu toți norii ăștia?! Îmi vreau soarele înapoi, îmi vreau cerul azuriu înapoi! Jur ca dacă azi nu se face mai frumos pana-n doișpe, gen, într-o ora, eu nu pun piciorul afara din casa. Chit ca o conving pe mama sa ma lase sa ies, chit ca îmi ia foc casa, eu nu ies! Ce dracu' sa ies eu pe vremea asta? Ma deprima, zău! Si jur ca nu am nici cea mai mica intenție sa ma ofilesc pe o banca-n parc.
Apropo de ofilit, trandafirul meu arata mai bine ca niciodată. E asa draguț! Sper sa nu se ofilească prea curând. Aaa! Ia stai asa..

Pauza. Revin imediat.

M-am întors. Am fost sa-i schimb apa. M-am obișnuit de mica sa schimb apa florilor o data la doua zile; bunica mea avea o gradina. Si când eram micuța aveam grija de flori cu ea. Mereu plecam acasă cu bratul plin de flori, care mai de care mai colorate. Si ea m-a cam învățat tot ce e de învățat despre flori.
Mulțumita ei casei mele de vis i s-a mai adăugat o gradina micuța, in spate. Da, in spatele casei, acolo, lângă tei-ul acela mare si chiar langa leagan. As avea grija de gradina în week-end și când voi termina m-as putea așeza în leagăn, sau pe balansoarul instalat pe veranda. Tu*(dragostea aia a mea mare, pe care o voi intalni candva) mi-ai putea aduce o cana calda cu ceai de vanilie, preferatul meu de altfel, și te-ai așeza lângă mine. Am privi amândoi apusul și apoi am adormi îmbrățișați în balansoar. Nu ne-am trezi decât atunci când soarele îmi va mângâia genele și voi realiza ca am întârziat iar la serviciu. Te-as trezi cu un sărut pe obraz și apoi as fugi grăbita la munca.
Bine, gata! Ma opresc din visat. Dar sincer, e draguț.. am sa va descriu într-o zi casa. E chiar frumoasa, serios.

Eu ma duc, ma duc sa-mi ocup timpul cu ceva. Gasesc eu. Au revoir!

love me tender, love me sweet.

Music: Ana Johnsson - Don't cry for pain
Gânduri: super! :|
- - - - - - -

Eu am primit ieri o floare micuța. Acum? Am un trandafir în fata. L-am primit ieri, era neînflorit. Un boboc mic, timid. L-am pus în apa când am ajuns acasă și apoi am ieșit afara. Nu l-am observat când a început sa crească. Acum îl vad, a inflorit. Arata draguț, e pus într-un pahar. S-a deschis exact cât e paharul de larg. Îl încadrează perfect, e superb. Si e o nuanța atât de diferita. Nu e rosul acela aprins. Are o tenta roz, e unic.
E draguț cum se vede apa. Paharul e unul simplu, fără nici un fel de desen pe el. Transparent. E unul din paharele din setul meu preferat.

Aștept ziua în care voi putea merge pe malul marii. Sa simt apa cum îmi atinge ușor piciorele fierbinți și vântul cum îmi ridica ușor rochia lunga, de vara. Sa simt aerul sărat cum îmi inunda plămânii și ma face sa simt cu adevarat ce înseamna sa stai pe malul marii. Sa îmi las gândurile și visele sa zboare pe lângă mine, asa cum îmi zboară și firele de par. Sa îngân un cântec și sa știu ca nu mai e nimeni acolo și nimic care sa ma tina sa nu cant. Dar iar m-as lovi de unica mea problema: singurătatea.
Acolo chiar nu o sa mai fie nici ea, nici ei, nici.. nimeni.
Nu mai vreau sa ma plâng. Nu mai vreau sa îmi plâng de mila, nici măcar o secunda. Dar nu ma pot abține. Știu ca e stupid, dar ma simt bine când ma plâng. Dar nu de fata cu oricine, doar anumite persoane au dreptul sa ma vadă asa.

Pa!

"Te amo, te amo.
Don't it mean 'i love you'?
Think it mean 'i love you'.
She said 'te amo, te amo!'
Wouldn't somebody tell me what she said?"

E duminica, e final.

Music: Skizzo Skillz - Fata mea
Gânduri: azi.. ce dragut, azi.
- - - - - - -

Nu știu ce sa scriu. Pur și simplu nu știu. Nu am idee, nu știu cum sa încep. Nu știu ce subiect sa abordez. Nu știu ce sa va spun, ce sa va povestesc. Nu vreau sa par prea melodramatica dar nici prea vesela. Vreau sa fiu eu, dar e greu. Eu.. eu momentan rad, zâmbesc, ma prostesc, dar doar la suprafața. Înauntru? Ei bine acolo e un zbucium intens și continuu. Gânduri. Știți cum e sa simți ca mintea iți este bombardata cu un miliard de gânduri, sugestii, ipoteze, soluții și concluzii.. iar tot ce poți sa faci este sa stai. Speri ca altcineva sa găsească rezolvarea pentru problemele tale. Nu de alta, dar nu cumva sa alegi ceva greșit și totul sa de ducă dracului într-o fracțiune de secunda. Vrei sa te trezești într-o dimineața, sa ai capul limpede și sa știi exact ce ai de făcut. Păcat. Nu se poate, zău!
Ma îngrozesc când ma gândesc cât de ambiționată am fost și încă sunt, sa cred ca viata e roz. Ca lumea e buna, ca totul e lapte și miere. Dar nu e, și e păcat de mine, ca refuzam sa cred asta. Stupid.
Ma simt atât de mica, de parca deabea acum încep sa simt cu adevarat gustul vieții. De parca deabea acum realizez ca trăiesc.

Nu cred ca ma prinde rolul asta. Nu sunt genul care sa stea în pat și sa aștepte liniștita ziua în care totul se va schimba. Ziua în care roata se va întoarce. As prefera sa o întorc chiar eu. As prefera sa fac chiar eu ceva care sa-mi schimbe viata. Nu am de gând sa stau pe bara, sa vad cum toată viata mea trece pur și simplu pe lângă mine. Daca am ocazia sa fac ceva, am sa fac! De ce nu?
Ma simt distanta. Parca nu mai sunt eu. Sau, nu știu cum sa explic. Dar parca fiecare se îndepărtează ușor. Deși, aparent, nimic nu e schimbat și totul e la fel, defapt nimic nu mai e ce a fost. Si acum, fiecare a găsit câte o persoana care sa-i înțeleagă problemele și lângă care sa stea. Numai eu.. nu.
E ea, știu asta. Dar parca și ea, ea e "prinsa" într-o problema cu altcineva.

Ce ar trebui sa fac de aici? Cum ar trebui sa rezolv problema asta? Pe cine ajut? Pe cine susțin?
Dar stai asa.. eu nu prea am ce cauta in peisaj. Eu doar cunosc detalii, atât. Nu îmi cere nimeni sfat, nu m-a rugat nimeni sa ajut. Deci nu ma bag. Decât sa stric ceva mai bine stau departe.

Au revoir!

Oare a fost o intamplare?

Music: Vescan ft. Ligia - Ea, el
Gânduri: încă patru zile, încă patru zile. :x
- - - - - - -

Buna dimineața!
Eu chiar nu mai am răbdare. Nu știu cum naiba o sa treacă astea patru zile. Aaah, patru zile de chin. Nu, de fapt, patru zile de planuri. :))
Vise! Azi as vrea sa îmi fac o lista. Una maaaare de tot. In care sa scriu tot ce-mi dorește inimioara. Lista de cumpărături :-" Nu ma las pana nu-mi găsesc o rochița ca cea pe care am văzut-o acum trei săptămâni pe o tipa.


Mănânc absenta niște cereale cu lapte. Mi-e cald. Vreau sa fac poze! Multe, multe poze. Din care sa pot edita cel putin jumătate. Vreau sa înot. Vreau sa ma bronzez. Si mai vreau sa ma plimb din magazin în magazin. Doamne, cum mai rezist eu încă patru zile?

Sunt o mica "piratăăă" :))

Music: Mecena - Către ea
Gânduri: vaaai! tu vrei sa ma omori femeie? :))
- - - - - - -

"Nu-mi cer iertare pentru tot ce am făcut. Cer o raza de iubire, s-o iau de la început. Am putere acum sa schimb ceva in lume. Am puterea de-a visa."
De ieșit am ieșit. De dispărut? Aaa, da. Problemă, nu m-au lăsat ele sa ma fac mica, mica pe o bancă. Da, ca sa vezi tupeu! M-au luat la întrebări. :))
Ca ce fac, ca pe unde ma duc, ca de ce dracu' rad ca o apucata? Si din întrebări în întrebări, am ajuns sa le spun de planul meu. Si am ieșit, noi, trei pupeze în parc.

Cele trei muschetaritze, dupa cum imi place mie sa precizez. O matza nebuna care zgârie și face crize când e necesar, o deșteaptă care rade ca o apucata când o apuca aa, și mai cânta și pe străzi(!) și tipa care inital pare cea mai matura, dar de fapt o apuca un ras isteric numai când se uita la ailaltă deșteaptă. =))
Da, ma! Ele, ele care mi-au demonstrat în nenumărate rânduri ca nu sunt chiar atât de singura pe cât ma cred uneori. Ele, care mereu erau acolo sa-mi răspundă la telefon când nu mai vroiam sa stau singura.
"Zâmbetul ei părea, ca poate s-aducă în orice viata. Parea ca n-o mai doare nimic, și inima ei nu era de vânzare. Sa fi fost o întâmplare? Oare a fost o oarecare?"

Eu am iubit-o primul, am ținut-o-n brate primul.

Music: Sarah Connor - From Sarah with love
Gânduri: azi nu exist. nu ma găsiți? cautați-mă prin București. :)
- - - - - - -

Si uite ca asta a fost. Pana aici a mers. Aici se încheie tot bănuiesc, aici cade cortina. Ce ciudat, ma simt atât de prost, de parca totul e doar din vina mea. Golul acela în stomac persista. Nu ma simt bine; aseară n-am reușit sa dorm de loc. Am impresia ca am dat cu piciorul la tot și ma doare și mai rău când ma gândesc ca habar nu am(sau nu vreau sa am) motivul.
Eu nu retrag ce am spus, și nimic nu o sa-mi schimbe părerea. Puteți sa-mi spuneți ce vreți. Puteți sa încercați sa ma faceți sa va urăsc, nu o sa meargă. Eu tot timpul am fost aia sentimentalista. Aia care se atașează atât de ușor și nu o sa-mi schimb părerea. Si bine, hai, poate e asa cum mi-ai spus tu mai demult.. și eu am văzut la voi doar niște măști frumoase și eu de măștile alea m-am atașat. Dar hai sa va spun și eu ceva din proprie experiența, în fiecare masca exista și o doza din adevărata personalitate.

Azi nu ma găsiți. Azi nu o sa exist pentru nimeni. Azi plec de acasă cu prima ocazie. Nu o sa răspund la telefoane, nu o sa răspund pe messenger, nu o sa răspund la nimic. Azi ma puteți da dispăruta. Doar azi. Trebuie sa-mi pun ordine în gânduri. Va rog sa nu întrebați de mine, oricum nu o sa știe nimeni ce sa va răspundă. Nici măcar părintii mei(asta pentru cine-i cunoaște).
"Nopți fără vise, întrebări fără răspuns; îmi trezesc din amintire sufletul ascuns. Dincolo de nori e o raza de lumina. Dincolo de nori e lumea mea."
Nu am plâns și nu o sa plâng, asta dacă interesează pe cineva. Vreau sa cred ca sunt măcar putin mai puternica decât eram înainte. Asa ca nu o sa vărs nici o lacrima, chit ca mi se înroșesc ochii de la abținut. Unul din motivele pentru care nu o sa plâng e și faptul ca știu ca nu o sa fie nimeni acolo sa-mi șteargă lacrimile. Nu o sa fie nimeni care sa ma ia în brate și sa-mi spună ca totul e bine, ca o sa fiu bine, ca o sa fim bine. De aceea ma izolez azi, pentru ca știu deja chestiile astea.
Azi cel mai probabil o sa îmi pierd timpul pe o banca în vreun parc. Chiar ma întreb dacă o sa se obosească cineva sa ma caute. Ma întreb dacă o sa primesc vreun mesaj. Nu vreau sa dau explicații, m-am saturat de ele. Nici măcar mamei mele nu mai vreau sa-i explic unde ma duc și ce fac.
"Este cazul sa te opresti. Nu va veni nimeni sa te salveze. Ești exclusiv creatia actiunilor tale. Trezeste-te!"
Interesant, nu? Si al naibii de adevarat.

E ciudat, deși mi-am propus sa dispar din viata voastră azi, tot îmi verific mobilul din cinci în cinci minute, sa nu cumva sa fi pierd vreun apel sau vreun mesaj.
Trebuie sa obosesc sa simt, sa încerc, sa-mi fie dor și abia apoi am sa trec peste. E amuzant, nu? Sa scriu unor persoane(majoritatea necunoscute fata-n fata) cărora probabil nu le pasa.. și sa fiu sigura de asta.. dar parca, totuși, sperând sa va pese.. Stupid.
Cand oare am ajuns asa? Care a fost exact momentul in care am pierdut linia si am ajuns doar un obstacol in calea celor care pasesc pe drum? O piatra paradoxala - atat de grea, dar goala in interior.
Spune-mi, in ce se masoara maturitatea?

Pa!

You, my darling, you!

Music: Whitney Houston - I will always love you
Gânduri: ploua! :x
- - - - - - -

Ploaie de vara, ploaie rapida. Mi-a placut, nu puteam sa fac diferenta dintre lacrimile mele si picăturile de ploaie. Amuzant. M-a apucat un căscat îngrozitor cu vreo 10 minute înainte sa plec spre casa. Si mie de obicei îmi curg lacrimi atunci când casc.
Ce melodie dramatica mi-am găsit sa ascult. Doamne, dar cât îmi place s-o fredonez. Nu vreau sa ajung sa se muleze melodia asta pe povestea mea. Doamne, nu. Ar fi de-a dreptul ciudat.. dar complet realizabil, ce-i drept. Dar in fine..
Dar melodia aia cu "ken lee tou libu dibu dou chou" o stiti? :)) E aia "Without you" de la Mariah Carey. Vaai, și pe aia cât karaoke puteam sa fac. Ce penala eram. Daca ma vedeați cum ma scălâmbăiam prin casa. Vaaai! Haha, ce vremuri.
Va rog spuneți-mi ca nu fac iar ca o babeta. Si ca nu am inceput iar sa vorbesc ceva gen: "pe vremea mea.. :-j"

Am chef sa urmaresc The Bodyguard. Stiti voi. Filmul ala cu Whitney Houston, Kevin Costner.. cantareata, bodyguardul, iubire, lacrimi alea alea. Si piesa asta, "I will always love you" e piesa principala de pe coloana sonora a filmului. Superba melodie, recunosc.

Au revoir!

Fericire-i o sticla de vin.

Music: Taxi - E timpul sa iubești
Gânduri: mi-e cald! mor!!
- - - - - - -

Buna, buna! Am senzația ca vara asta iar o sa-mi las blog-ul sa moara. La fel ca vara trecuta, oof. Ma rog, o sa încerc sa postez când mai pot pana sa plec. Dar pur si simplu inspirația și subiectele dispar. Cred ca le-a topit căldura. Hmm. E malefica, zău! Nu m-ar mira sa le găsesc într-o balta.
Sfatul meu pentru a supraviețui pe timpul verii?
Orice ați face, oriunde ați fi sa nu, repet, sa NU mâncați lucruri foarte dulci, gen miere, dulceața, ciocolata(Finetti, Nutella - ciocolata normala mai merge). E cea mai nasolă senzație. Tu mori de cald și mai mănânci și chestii ale naibii de dulci? Vai, moarte de om. Cel putin pentru mine e groaznic.
Beți cât mai multa apa, dar nu foarte rece. Știu ca e dorința aceea arzătoare de a bea apa cât mai rece și cât mai repede. Dar nu e bine. Adică, poate ca va răcoriți pe moment dar ce faceți dacă după doua zile va alegeți cu o durere îngrozitoare în gat?

In fine, m-am apucat de exerciții. Da, da, fac sport. Singura, acasă. Dimineața și seara. Intru și la regim. Asa, doar pentru ca mi-am propus de mult sa fac asta însa nu am găsit niciodată momentul potrivit. Nu imi mai place cum arat. Si mai ales ca acum a venit vara. Fustele și pantalonii scurți, respectiv trei-sferturi au luat locul pantalonilor lungi. Acum se vede piciorul.. și asta nu-mi place la mine. De fapt asta nu mi-a plăcut niciodată la mine. Asta ma face o semi-narcisista? Îmi place doar jumătatea de la sold în sus. :))
Știu ca nu o sa am rezultate imediate și s-ar putea sa nu se schimbe nimic pana pe 24 când plec, dar na. Eu tot încerc. Plus ca vara tine 3 luni, nu doar 9 zile. :D

Azi vreau neapărat sa ies din casa. Azi vreau neapărat sa ma plimb prin București. Dar la umbra, n-am chef sa ma ardă soarele-n cap. Poate ne pierdem prin Micul Paris. Vai! Ar fi chiar frumos.
Aa, apropo, vreau sa-mi cumpăr o carte noua. "Vei fi acolo?" se numește și spune povestea lui Elliott, un chirurg pasionat de meseria sa, care nu s-a împăcat niciodată cu moartea femeii iubite, Ilena, dispăruta în urma cu treizeci de ani.
Într-o buna zi, în urma unui concurs de împrejurări cu totul ieșit din comun, se întoarce în timp și se întâlnește cu tânărul care era el însuși în urma cu treizeci de ani. Revine în momentul hotărâtor în care un gest al sau ar putea-o salva pe Ilena. Si ar putea schimba soarta necruțătoare care l-a condamnat pentru totdeauna.
Suna mult, mult prea bine. Si ma rog, pe mine inital m-a atras coperta. Am văzut reclama la carte într-o zi când ma duceam în Herăstrău. Eram în metrou, și ma plictiseam. Asa ca m-am apucat sa citesc anunțurile de pe pereți. Si am văzut maaaare de tot reclama la cartea asta. :D

"Fericire-i o sticla de vin,
Fericire e cerul senin,
Într-o zi in care ai hotărât
Sa alergi pe camp...
Fericire-i cand puiul de om
Vrea in brate si moare de somn
Fericire-i cand frunzele cad
La un picnic in parc.."

Pa!

O sa vezi intr-o zi, ca in tot acest timp.. eram acolo.

Music: The Script - I'm yours
Gânduri: um.. da? :|
- - - - - - -

Buna! Nu știu despre ce sa scriu. Mi-e cald, sunt confuza, mi-e dor, zâmbesc ca tâmpita, sunt ușor îngrijorata. Cea mai tâmpita gama de sentimente.
Ascult aceeași melodie, la maxim, de 5 minute. Singura melodie care m-a făcut sa plâng și pe care am plâns în ultimele 2 luni. De ce o ascult? Nu stiu nici eu, ma uitam prin playlist-urile mele vechi(neaccesate de vreo 2 săptămâni) si am gasit melodia asta. O melodie care ma obsedează.


Aici nu e vorba de faptul ca nu cred. E vorba de faptul ca poate nu mai sunt asa de naiva cum credeam ca sunt. Poate. Poate ca m-am schimbat, si naivitatea asta a mea a fost inlocuita cu altceva, nu stiu cu ce. Nu stiu de ce.
Vorbim diseara, n-am chef sa scriu acum.

Au revoir!

"o iubire de neuitat"

Music: Mandy Moore - Only hope
Gânduri: vaaai Doamne!

M-au trecut toate căldurile. Călduri care, în cel mai straniu mod, au apărut subit. De fapt, nu au fost chiar asa de subite. Poate, doar poate, putin întemeiate. Am spus poate! Si din nou, poate, sunt și din vina mea.
Oh, da! Iar încep sa exagerez. Adică, sa ma îngrijorez din orice prostie pe care o zic, fac, scriu s.a.m.d. Si nu e bine, zău ca nu e bine. Nu îmi face bine mie, în primul rând. Si ușor, ușor ajung sa-i stresez si pe alții cu atitudinea mea. Ce-i cu postul asta? Naiba știe. Am avut chef sa scriu, am deschis blogger-ul.. și am început sa tastez. Voila! Postul de față va este servit.

Am revăzut un film pe care pur și simplu îl ador. Este atât de bine realizat încât, ma emoționează chiar și după 5, 6 vizualizări. Vorbesc, evident, despre "A walk to remember" sau cum l-au tradus ăștia de la tv "O iubire de neuitat"
Știți ce e aia sa bocești doua ore? In continuu? Zău, asta e efectul filmului asupra mea. Am plâns, am plâns și iar am plâns. Din clipa în care dansează pentru prima oara pana când îl vezi pe el, singur, privind oceanul.
"Landon: Jamie saved my life. She taught me everything. About life, hope and the long journey ahead. I'll always miss her. But our love is like the wind. I can't see it, but I can feel it."
Am început sa plâng și mai rău când l-am auzit pe tatăl fetei, spunând la final ca Landon a fost "miracolul" lui Jamie. Doamne..
Ma gândeam într-un timp sa cumpăr cartea. Dar am înțeles ca nu se ridica la nivelul filmului. Nu știu încă, ma mai gândesc. Cert e ca Nicholas Sparks(autorul - pentru cei care nu știau) a scris niște romane geniale. The Notebook? The Last Song? Dear John? Din păcate eu nu am văzut decât filmele. Dar jur, ca în secunda în care o sa vad cartea în vreo librărie, am sa o cumpăr.

Aah, nod în stomac. Ma simt prost, iar. Cred ca mai bine ma duc sa dorm. Nu am mai dormit de aproape 14 ore. Dar știu ca nu o sa adorm, știu ca o sa stau întinsa-n pat uitându-ma pe pereți. Mereu fac asta, știu clar. Dar e păcat, zău asa. Si pe deasupra, maine vreau sa ma trezesc târziu, gen 12, 1. In felul acesta, ma trezesc, fac un dus, mănânc ceva, mai pierd putin timpul la calculator, mai vorbesc la telefon, poate mai cant.. și apoi ies afara. Da, afara! Nu vreau sa stau în casa. A venit vacanta și pentru mine. Acum a a venit de-adevăratelea. Am terminat cu examenul. Am scăpat!
Acum pot spune si eu ca am terminat clasa a noua. Ca nu mai sunt boboaca.

Uite frate! Încerc sa scriu un post lung si tot nu-mi iese. Firar ea sa fie de inspirație. Te lasa cand ai mai mare nevoie de ea. Serios. mi-e dor.

Au revoir!

mi-e dor si doare.

Music: Lifehouse - Whatever it takes
Gânduri: fuuuck! :|

"Un zâmbet forțat i-a apărut pe fata. Ma omoară sa știu ca am rănit-o asa. Si ce e cel mai rău e ca nici măcar nu am știut. Acum? Acum are un milion de motive sa plece. Dar dacă ar putea găsi măcar unul sa stea. As face orice.
Ea mi-a spus, 'dacă vrei sa meargă ceva, trebuie sa ma lași sa te vad asa cum ești, chiar dacă doare. Nu-ți ascunde crăpăturile din inima, exact ce trebuie eu sa vad.'
Mi-a mai spus 'Îți place sau nu, asa ar trebui sa fie. Trebuie sa înveți sa te iubești pe tine înainte sa ma poți iubi pe mine.'
Si am lăsat-o sa plece. Dar as face orice sa o întorc din drum. Știu ce risc, știu ca te-am dezamăgit. Dar dacă mi-ai mai da o șansa te-as păstra lângă mine."

Mi-am amintit de melodia asta la examen. Dupa ce terminasem a treia parte, am pus capul pe banca și m-am gândit la toate tâmpeniile posibile. Si na, ca început sa-mi cânte melodia asta in cap. Am început sa scriu și versurile pe ciorna. Ma obsedează, e superba. Lifehouse - Whatever it takes, apropo. :)
Azi am văzut pustiu. Era ciudat.. era gol. Liceul era gol. Doamne! Uneori ma întreb de ce dramatizez atât cu toată treaba asta. Adică, sa fim serioși! Nu e ca și cum as fi terminat a 12a. Atunci ce mama naibii as mai fi făcut? E drăcie! :| Vaai, cât poate sa-mi placa atunci când ma iau de mine. Sunt geniala la faza asta!
Asta presimt ca o sa fie un post destul de scurt. Nu ca ultimele 4. Ador când scriu mult, păcat ca azi nu prea am inspirație. Naah, sunt treaza de la sase dimineața, ce mai vreți de la mine? Nu știu de ce nu am somn. La examen mai aveam putin și adormeam. Si acum? Acum abea aștept sa se facă patru jumate sa pot sa plec de acasă. Ma duc naibii într-un parc, la umbra. Măcar nu am plictisesc ca în casa. Hehe. Bun, bun. Eu cred ca ma duc sa ma uit la un film ceva, sau poate sa dorm putin.

Apropo, sper sa te simți.
Știu ca trăim într-o lume nebuna, și ca e greu sa știi cine iți e aproape, în cine poți avea încredere, pe cine cunoști cu adevarat. Dar dacă ai nevoie de un loc unde sa te ascunzi, dacă ai nevoie de un umăr pe care sa plângi, am sa iți fiu mereu aproape. Când ai nevoie de cineva sa-ți vindece rănile, am sa fiu acolo tot timpul. Când ai nevoie de cineva sa te iubească, sunt aici. Păpușă, te iubesc. Știu ca am mai spus-o, dar parca nu e îndeajuns. Știu ca am momente când pur și simplu te scot din sărite.. dar știi ca n-ai ce sa-mi faci. :D
Sufletul asta mare și prost, ma face sa scriu toate astea pe aici. Doamne, ce motiv tâmpit găsesc. Dar în fine..

Pa!

azi n-am timp.

Music: Hoobastank - The reason
Mood: nostalgica.

Azi n-am timp. Azi trag linie. Azi am incheiat un capitol superb din viata mea. Azi, doar azi imi doresc sa ma intorc in timp. Azi, doar azi am rememorat tot ce-a fost mai frumos. Azi am stat inchisa-n amintiri. Azi mi-am amintit ce-am iubit, ce-am urat, ce-am visat, ce-am pierdut.
Azi n-am timp. Azi ma pierd in trecut. Azi m-am plimbat singura pe holurile liceului. Azi am vazut cum amintirile mele prindeau usor viata, ca si cum totul ar fi fost magic. Fiecare imagine prindea viata, fiecare fragment prindea culoare si totul s-a transdormat intr-un frumos caleidoscop.
Azi n-am timp. Azi am vazut pace, durere, iubire, prietenie; am vazut speranta, teama, nostalgie, pierdere; am vazut ura, neincredere si lacrimi. Azi am vrut mai mult ca oricand sa-i spun ca-mi pare rau pentru toate prostiile mele, ca mi-e dor si ca eu încă sper. Azi am mai vrut sa-i mai spun c-o iubesc si ca poate plange oricat in bratele mele. Ca pe noi doua nimic nu ne poate desparti. Ca o iubesc ca pe o sora.
Azi n-am timp. Azi trag un fum, si ma pierd. Azi am fost stresata. Azi am iertat și am uitat. Azi am ras de dragul lunilor trecute, de dragul primăveri trecute.
Azi n-am timp. Azi, doar nu voi regreta nimic din ce-a fost. Azi respir încet, întrerupt și trag un fum. Scrum. Azi îmi dau voie sa plâng și sa fiu îngrijorata.

E ora unu jumate, sunt liniștita acum, calma chiar. Nu îmi mai vine sa plâng. Dar îmi e dor, deja mi-e dor. Mi-as dori sa fie cineva lângă mine acum. Cineva care sa ma ia în brate și sa-mi spună ca pot plânge. Ca el/ea e acolo, ca nu ma va lasă singura. Păcat! Sunt singura acum. Fiecare cu ale lor. Nu ma bag în treburile altora cum nici alții nu se baga in ale mele. Corect?
Asta e unul din momentele în care chiar as vrea sa stau întinsa pe iarba și sa privesc cerul. Poate am sa fac asta.. și poate nu o sa fiu singura. Si poate ca azi o sa am și prilejul de a rade din toată inima. Poate..
"Nu plânge ca s-a terminat, zâmbește ca s-a întâmplat." Hahaha, cine dracu' a mai zis-o și pe asta? Serios, e atât de clișeica și totuși e singura fraza care îmi vine în minte acum. Singura care îmi zboară prin minte.
A, apropo! Stie cineva unde naiba e Anca? Parca am vazut-o acum vreo doua zile. Lipsește de o luna. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, toată luna Mai a fost absenta.
Mi-am schimbat iar skin-ul de la blog. Știu ca ea iar o sa-mi sara în cap. Asa ca uite, aici și acum jur ca nu o sa-l mai schimb cel putin o luna. Gata, am promis! Si e și pe blog..

Iubito! Asculta-ma putin, știu ca acum plângem amândouă.. dar nu are rost. Pentru ca, uite.. e asa cum mi-a spus și Maria, mai avem încă 3 ani. Nu e finalul. Asa ca zâmbește și iubește. Haha, ce fraze scot, Doamne! Dar da, asta e adevarul. Mai încearcă o data. Nu e chiar asa rău s-o iei de la capăt, crede-ma. Știu prea bine ce insemana sa începi de la zero.
Si ce dacă zidul acela s-a dărâmat? Construiește-l iar. Te ajut, promit. Eu una nu am de gând ca niște gânduri negre sa-mi strice vacanta, nu! In nici un caz. Vreau sa fac din vacanta asta ce-a mai frumoasa posibila. Si știu ca și tu vrei. Știu ca și tu vrei sa profiți de tot timpul pe care îl ai la dispoziție. Dar tu crezi ca o sa te distrezi dacă o sa stai tot timpul cu gândul la cea fost sau la ce-o sa fie? In nici un caz, păpușă! Prezentul, asta contează acum.
Si știu ca și eu fac asta uneori, știu. Dar nu vreau sa te las și pe tine sa faci la fel. Nu, nu, nu! E îndeajuns ca una din noi e genul de persoana care isi face griji din orice. Nu cred ca mai am nevoie de inca una ca mine, sincer.

Pa!

e o crima mica, dar nu am nici o scuza.

Music: ABBA - The winner takes it all
Mood: nu plange ca te ia dracu'!

Poze vechi. Poze care defapt nu sunt chiar asa de vechi. Pentru ca fac ce fac și ma uit doar la pozele din al doilea semestru. Da, de la unele mi se umezesc ochii. Dar cred ca și muzica are efectul ei. E și vina muzici, nu doar a pozelor. Praf.. e bine ca pe aceste poze nu se poate așterne praful. Poate doar un praf imaginar, atunci când voi vrea sa vorbesc în metafore. Dar nu acum, acum nu sunt prăfuite. Sunt perfecte. Sunt poze pe care nu le voi mai șterge niciodată. Nu!

E noua dimineața aici. Noua dimineața și mie îmi e dor. Mi-e dor acum, in aceasta clipa, la ora 09.02. Si nu stiu cum sa fac. Am senzația aia care ma încearcă pe mine uneori. Când îmi doresc sa ma întorc în timp fie și pentru câteva secunde. Sa mai pot simți iar soarele lunilor trecute. Aprilie, Martie, Februarie, Ianuarie.. al doilea semestru.
Dar le simt atât de departe. De parca totul s-a întâmplat la ani lumina de acest moment. Parca m-am îndepărtat atât de rapid de acel moment. Rapid.
E noua dimineata aici. Eu trebuie sa ma duc sa-mi fac un dus rapid, sa trezesc pe cineva, sa mananca ceva si apoi sa plec la liceu. Da, ma duc la liceu iar. Maine am examenul. Mi-e frica, iar m-a luat teama.

E noua dimineata aici. Imi e dor.

Pa!

cu ce am greșit?

Music: Snow Patrol - Chasing cars
Mood: ma anunțați dacă am greșit cu ceva? :)

Știu ca nu am nici un drept sa ma plâng. Si știu ca unii o sa considere acest post o mare aberație. Si mai știu și ca poate uneori am tendința sa exagerez. Dar tot vreau sa scriu. Nu va convine? Pa! Serios nu va obliga nimeni sa citiți, cu atât mai mult sa ma înțelegeți. Nu am nevoie sa ma înțeleagă cineva, știu ca nu o sa reușească nimeni. Cum naiba sa ma înțelegeți voi când nici eu nu ma înțeleg uneori.

Acum ca am clarificat totul, am sa va spun doar ca e al doilea moment -de când am eu acest blog(adică aproximativ 2 ani)- când vreau sa vorbesc liber despre ce se întâmpla în viata mea. Când vreau pur și simplu sa scriu tot aici, sa va spun și vouă(asta dacă exista un "voi" care îmi citește blog-ul) ce naiba se mai întâmpla cu mine. Si cu ocazia asta îmi dau și eu seama pe unde am alterat adevarul și pe unde am fost poate prea sincera. Si poate va întrebați ce dracu' m-a apucat. Nici eu nu știu ce sa va răspund. Probabil totul a început de mult, probabil acum e momentul ala când nu mai pot sa țin în mine și explodez. Probabil..

Am momente în care vreau sa ma cizelez. Sa îmi fac timp și sa stau singura, sa reflectez asupra comportamentului meu. Sa vad ce e de schimbat, ce e de păstrat. Dar culmea! Niciodată nu găsesc timp. Amân tot timpul. De ce?
Alta problema de-a mea. Întrebarea "de ce?" Am ajuns sa o urăsc. Efectiv urăsc aceasta întrebare. Îmi pun atâtea întrebări încât am ajuns eu însumi un uriaș semn de întrebare. Sau mai rău, o întrebare fără răspuns. Exact ca acelea pe care mi le pun eu zi de zi. Ciudate comparații mai fac, zău.
Sunt o excepție de la regula. Nu fac parte din nici o categorie. Sunt total opusa tuturor. Sunt cea mai atipica scorpie. Deși ma mândresc cu faptul ca sunt Scorpion.. eu nu am nici în clin, nici in mâneca cu caracteristicile acestei zodii. Cel putin momentan. Poate sunt doua, trei chestii care se potrivesc și la mine.
Primul, Scorpionii nu iarta, nu uita si nu dau drumul. Sunt fixati pe secrete. Ceea ce vezi e rareori adevarul. Aici sunt de acord în totalitate. Asa sunt eu, poate ca nu duc la extreme si poate ca fac în asa fel încât sa nu se observe, dar ma atașez extrem de ușor. Si cu greu renunț.
Al doilea, Scorpionul se plânge, suferă de depresie cronica si uneori se uita in gol ore in sir de iti vine sa juri ca are probleme mentale. Vai! E amuzant, știu ca va bufnește rasul. Dar e și al naibii de adevarat. Mi s-a pus de multe ori întrebarea: "Tu ești normala, adică stai bine cu psihicul?"
Si al treilea ar fi faptul ca femeia Scorpion e manipulatoare și șantajista. Spre rușinea mea recunosc ca sunt asa. Uneori nu-mi iese. Uneori greșesc, dar doar pentru ca asa vreau. Pentru ca nu am chef in momentul respectiv.

Am greșit ca m-am abținut? Ca mi-am repetat încontinuu "Anca stai! Anca nu face vreo prostie. Anca taci!" Ca m-am ascuns? Ca am înghițit și am acceptat tot ce-mi spunea? Oare trebuia sa spun ceva? Mi-a fost frica. Mi-era ca înrăutățesc situația. Si totuși, ce era de făcut? Adică, sa fim serioși. Faptul era consumat. Oricum citise. Știam deja, nu cred ca mai avea rost sa mint. Dar ma deranjează faptul ca s-a uitat pur și simplu, nici măcar nu mi-a spus. Si culmea! Nu era deschis link-ul. Era doar meniul principal al mess-ului. De acolo a umblat el și a citit. Doamne! Asta m-a deranjat cel mai rău.
Oricum, știe. N-are rost sa ma mai ascund. Dar nu ma pot obișnui cu faptul ca el crede acum ca m-am schimbat mult și în rău. Nu știu cum sa ii demonstrez ca nu e chiar asa. Ca sunt încă la fel cum eram înainte. Doar ca acum știu ce fac și ce vreau.

Apune soarele. Azi am stat și am privit cerul. De pe iarba, ma simțeam asa mica. Dacă ar fi fost seara ar fi fost de-a dreptul superb. Mi-as fi putut imagina ca avioanele erau stele căzătoare. Si astfel mi-as fi putut pune o mie de dorințe. Care mai de care mai nebune. Dar doar una din ele ar fi meritat. Dar e o dorita care pare atat de greu de realizat. Încât, cu cât ma gândesc mai mult la ea, cu atât pare mai irealizabila. Si pe zi ce trece, parca nu mai are rost sa ma gândesc la ea. Dar totuși.. E unica dorința. E unica dorința pentru care merita sa pierd o seara întreaga pentru a ma uita după stele căzătoare. Stele. Vreau sa le ating!
Vreau într-una din serile astea de vara sa stau afara o noapte întreaga. Cred ca ar fi una din cele mai geniale nopți.
Ma simt ciudat. Am inceput sa vad alfel lucrurile. Nu stiu cum, nu stiu de ce. Doar ca le vad altfel. Am o senzatie ciudata in stomac in fiecare dimineata de 3 zile. Nu sunt fluturi, nu stiu ce e. Un fel de gol. Si acum ma simt la fel. E un fel de grija amestecata cu teama, plictiseala, un usor entuziasm, putina dragoste si ceva nostalgie pe acolo. E cel mai ciudat sentiment. L-am descris ingrozitor de sec. N-am idee cum sa-l descriu.
Intr-un fel mi-e frica de ziua de maine. Nu stiu de ce, nu stiu cum e posibil asa ceva. Dar parca ziua de maine nu o sa fie asa cum o stiam eu. Nu o sa fie una din acele zile de Joi pe care sa vrei sa le scoti din calendar. Sunt sigura de asta. Si intr-un fel ma sperie. Cred ca eu am nevoie de acea doza de "nefericire" ca sa fiu fericita. Ciudat.

Pa!

daca ai plange, ti-as sterge lacrimile. daca ai tipa, ti-as alunga temerile.

Music: Evanescence - My immortal
Mood: acum realizez!

Jumatate de ora de privit in gol. Jumatate de ora in care ma gandeam la tot ce s-a intamplat in anul acesta. Jumatate de ora de reflectat. Jumatate de ora de realizat.
"30 minutes of bliss, 30 lies." Da, simteam nevoia sa adaug acel vers. Oricum, azi am fugit din clasa când am prins ocazia. Eram calma pe dinafara. Am început sa ma pricep la a lasa impresii false. Pe dinauntru? Hmm.. eram usor agitata. M-am oprit la pervazul de langa dulapul lor. Ii asteptam. Aveam nevoie de ceva de la ei.
Coridorul era gol. Eram singura acolo. Nici măcar elevul de serviciu nu era. Ciudat. Am întors rapid privirea spre geam. Priveam curtea goala a liceului. Nu era nimeni nici acolo. Băncile o data pline ochi de copii acum erau pustii. Nici măcar după colt nu se vedeau umbre, cum ca ar fi cineva pe acolo. Apoi mi-au picat ochii pe piscina, cineva înota.
Îmi aduc aminte cât de mult îmi doream sa înot în piscina aia. Oh! Incă vreau. Căldura îngrozitoare. Razele îmi picau fix pe fata, mi-ar fi intrat în ochi dacă nu as fi lăsat capul în jos pentru câteva secunde, timp în care norul l-a acoperit. Unu fără zece. Apar câțiva copii. Își zâmbesc, rad, sunt fericiți. Nu știu de ce, dar ma apuca și pe mine zâmbitul. Dar întorc rapid capul și ma uit iar pe geam. Nu vroiam sa ma creadă cine știe ce ciudata.
Curtea parca nu mai e asa goala. Curtea aceea care îmi este acum atât de cunoscuta. Curtea aceea care acum 10 luni era un loc necunoscut pentru mine. Curtea aceea în care am făcut primele poze ca boboace.
Boboace.. Azi dacă nu ma înșel a fost ultima noastră zi ca boboace. Nu ma simt diferit, nu ma simt mai matura. Nu simt nimic. Sunt tot eu. Doar ca am 10 luni în plus și parca un bagaj mai mare de prieteni, o a doua familie și niște amintiri pe care îmi doresc sa nu le pierd niciodată. Dar în esența sunt tot eu, Anca cea timida, Anca boboaca speriată ca nu o sa se înțeleagă bine cu colegii, Anca cea care visează la fericire eterna. Eu.
La anul o sa vina alte persoane. Fete noi. Expresii noi. Lume noua. Ma simt ciudat, nu o sa mai fim noi bobocii. O sa fie alții. A zecea.. A zecea părea la ani lumina depărtare acum zece luni și acum, acum e doar vacanta de vara intre noi.
Îmi și aduc aminte cât de fericita a fost mama când am terminat clasa a 8a. Era toată un zâmbet, iar eu, speriată ingrozitor ma chinuiam sa-i răspund cu același zâmbet. De ce mi-era frica nici acum nu știu. Dar parca mi-as dori sa mai trăiesc o data acele zile.

S-ar putea sa ma cert rău cu mama în seara asta. O sa ii spun despre tabăra, despre contract și despre faptul ca nu vreau sa merg în Turcia. Știu ca nu o sa pice bine, mai ales ca mai sunt doar 2 săptămâni pana atunci. Dacă mai pe seara mai apare încă un post uriaș.. e clar! M-am certat cu ea și ma descarc prin acel post.
Ma bucur ca am scris asta pe blog. Vreau sa am ce sa citesc la anu' pe vremea asta. Ma întreb cum sa fiu atunci. Cum o sa gândesc.. ar fi frumos.

Pa!

were you right, was i wrong? was i weak, were you strong?

Music: Rihanna ft. Will.i.am - Photographs
Mood: shiiit!

Buna dimineata! Nu stiu cum se face dar parca doar dimineata am eu chef sa postez, mai nou. Ciudat, imi vine inspiratia cand casc pana nu mai pot? Doamne! In fine.. imi place! Vremea se mentine frumoasa, nu tu nori, nu tu vant, nu tu ploaie. E cald, e frumos. Jur ca nu mai vreau sa se strice. Imi e bine asa. Daca se mai incalzeste putin poate ies si eu din casa cu pantalonii scurti. Doamne, da! Cat am vrut sa-i port. Ooh, ooh, si o sa merg sa-mi cumpar si sandale. <3
Vai! Ador vara.
Dar trebuie sa fie si o parte proasta, nu? Adica, sa fim seriosi. Cand am avut eu parte doar de parti bune? Niciodata, va raspund eu. Ori era rau de tot, ori era una buna si una rea. Bun, partea nasoala sta cam asa.. eu am avut noroc cu debate-ul. Am loc asigurat la mare, timp de o saptamana, incepand cu data de 28 Iunie. Toate bune si frumoase pana acum. Doar ca, mama a dat deja avansul pentru un sejur in Turcia pe data de 23 Iunie. Da, plecarea e cu cinci zile inaintea celei de la mare. Si acum.. nu am cum sa le intersectez. Ori una ori alta. Eu nu vroiam sa-i spun mamei mele pana nu eram sigura ca am locul asigurat. Pentru ca nu vroiam sa risc o cearta degeaba cu ea; ca poate nu mai aveau locuri, si nu mai mergeam. Dar aseara am primit un mail in care diriga ma asigura ca am locul acolo.
Acum vine partea grea. Eu trebuie sa-i spun mamei mele ca nu vreau in Turcia, ca vreau la mare cu prietenele mele. Nu stiu cum o sa reactioneze, si nu vreau sa o supar rau de tot, astfel incat sa nu-mi mai vorbeasca toata vara. :|
Mai complicat de atat nu cred ca se putea.

Pa!

m-am pierdut cautand ochii tai.

Music: Blaxy Girls - Tu
Mood: aah! ma ia cu tremurat :|

Buna dimineata! Azi e prima zi din ultima saptamana de scoala. Da, ultima inainte de dulcea vacanta. Ciudat, nu ma simt prea rau.. chiar a inceput sa-mi convina aceasta vacanta. La inceput am fost usor reticenta, nu prea imi convenea mie, parca nu era chiar ce vroiam. Dar acum parfumul verii m-a convins. Parca e ceva acolo care vrea sa ma atraga. Si da, eu o sa ma las atrasa :)
Cafea cu lapte, viata! Aaah, ador cand imi face tata micul dejun. Nu, de fapt ador cand imi face cineva micul dejun. Sa simtit mirosul acela ademenitor de paine prajita, clatite, dulceata si suc de portocale sau cafea. Doamnee! As putea sta sa privesc scena asta non-stop.

Azi incepe pregatirea la Cambridge. Azi primele doua ore din orar stau cu nu stiu ce clasa de a 10a si facem pregatire, teste. Eu sper sa fie bine. Mi-e cam frica de examen. Adica stiu ca stiu engleza, dar totusi, mai stiu si ca am prostul obicei sa ma inec ca tiganul la mal. Prost obicei, repet. Si nu prea vreau sa ii dezamagesc pe ai mei daca nu o sa iau examenul. E complicat.

"Am crezut ca are rost sa inalt un vis,
Ce-ar fi fost un cosmar spulberat de venirea zorilor
Am crezut si acum stiu cat de mult am gresit,
Cand am plans si am crezut ca nu are nici un sfarsit."

haide, haide, lasa-ma fara suflare.

Music: Aly & AJ - Walking on sunshine
Mood: fuuuck yea!

"Si daca nu mai exista 'maine'. Si tot ce avem este 'aici' si 'acum', sunt fericita cu ce am acum. Este ca un vis, cu toate ca nu visez."
Azi am fost afara, azi am ras. Azi a fost frumos. Da, a fost frumos. Acum parca am chef sa ascult melodii vechi, hmm. Ma uit sa vad ce gasesc.

Apropo, uite ce postare superba am gasit pe un blog:
"In viata fiecarui EL a existat, exista sau va exista o EA.
Ea este cea care ii va schimba viata, ii va intoarce lumea cu susul in jos si va fi mereu "acolo", chiar si atunci cand nu este.
EA il va invata sa iubeasca cu adevarat, sa aiba sentimente pe care nu si-ar fi imaginat niciodata ca le poate avea, sa-i trezeasca fluturii adormiti din stomac chiar si printr-un sarut virtual.
Pentru EA, el ar muta muntii din loc, ar calca pe ceilalti in picioare, doar sa o stie fericita. I-ar scrie, i-ar canta, i-ar spune povesti, secrete, i-ar desena, ar face lucruri pe care nu credea ca o sa le faca vreodata.
EA ar primi flori si cand s-ar intoarce de la munca si-ar gasi camera plina de post-its cu cele mai nastrusnice ganduri ale lui.
EA nu ar duce lipsa de nimic, pentru ca ar avea in el un prieten, un confident, un iubit si un amant.
Daca ar dezamagi-o, el ar fi in stare sa doarma 2 zile la usa EI, doar pentru a-si cere iertare.
Daca ar vrea sa o insele, de fiecare data cand s-ar apropia de buzele altei fete, o forta magica l-ar impiedica sa i le atinga, deoarece nu sunt ale ei, nu e respiratia ei, nu e mirosul ei...nu e EA.
Daca EA ar zambi l-ar face sa-si uite toate grijile si toate tristetile si ar zambi si el.
Daca EA ar zambi...ar obtine totul.
Alaturi de EA, planurile si visele capata sens, valoare si devin realizabile.
EA ar fi atat de sigura pe iubirea ei, incat ar putea sa strige in gura mare cat e de fericita, iar daca cineva i-ar spune contrariul, i-ar zambi ironic, i-ar spune cat de mult greseste si ar baga mana in foc pentru asta.
Fara EA, el ar fi singur, iar cuvantul iubire nu va mai avea niciodata aceeasi semnificatie.
Fara EA, ele sunt piese de puzzle, copii nereusite ale EI, fantome ce-i vor aduce mereu aminte de EA.
Fara EA, viata lui ar fi monotona si ar intra inr-o rutina continua. Viata lui ar fi o incercare nereusita de regasire e EI.
Fara EA, flurii adormiti ingheata.
Cu toate astea, chiar si atunci cand EA nu este:
- sangele lui va clocoti, pentru ca EA este in fiecare celula a corpului sau
- fiecare loc in care au fost va purta amprenta EI..va fi al EI
- va continua sa se gandeasca la EA si s-o caute in fiecare ea intalnita
- timpul pentru el va fi intotdeauna cel trecut
- va continua s-o iubeasca mereu si mereu si mereu...pentru ca EA...ar fi, cu adevarat, iubita!

PS: EA l-ar iubi la fel atunci cand este cu EL, fara EL sau atunci cand a fost cu EL... Si in viata fiecarei EA a existat, exista sau va exista un EL."

Pa!

tu vei rămâne numai a mea.

Music: The Red Jumpsuit Apparatus - Your guardian angel
Mood: sleeepy! :|

Imi e sooomn! Dorm pe mine, ca sa fiu mai exacta. Cum sa ajungi in starea asta? Da.. pai:
- te trezesti la 8 jumate. punctat.
- bati jumate de București pana la Spiru Haret. punctat.
- stai acolo vreo 7 ore. punctat.
- apoi iar bati jumate de București pana înapoi acasă. punctat.

Daa, cam asa a aratat ziua de azi, pe scurt. Daca ma apuca nebunia poate ca o sa încep sa descriu ziua de azi mai pe.. larg.
Oricum, va spun eu ca nu e prea plăcut sa faci tot ce am făcut eu azi într-o singura zi. Obosești, rău. Serios acum. Dar ce e ciudat e faptul ca nu ma simt chiar asa de obosita. Adica da, pe drum cascam ingrozitor. Cand am ajuns acasa, m-am pus in pat si am stat pur si simplu intinsa ca o placinta uitandu-ma pe pereti. Nu ma lua somnul. Ciudat.

Ziua a început banal. Ca oricare alta zi de sâmbăta.. nu! Greșesc. Ziua de azi a început in graba. Nu stiu daca are vreun sens ce spun eu aici. M-am trezit cu o juma de ora înainte de ora de plecare. Sari din pat, fa un dus rapid, îmbracă-te, mănâncă in graba un sandwich, machiază-te si fugi pe ușa.
Apoi stresează-te ca nu știi cum sa ajungi la Spiru. Întreabă lume, suna colegi, enervează-te. In final ajungi cu greu si realizezi ca doar doua persoane apăruseră. Respiri, te calmezi si încerci sa legi o conversație. In fine, drumul a fost o întreaga harababura.
In sfârșit, intru eu in clasa unde ar trebui sa se tina meciul, calma. Zâmbesc, sunt optimista, cant, rad, dansez. Bun, nimic dubios pana acum..
Începe meciul si Anca deja se face mica, mica in scaun. Panica. Dar eu ce naiba caut aici?! In fine, stresul dispare ușor.. si îl înlocuiește o ușoara adrenalina? Nu stiu cum sa descriu sau ce a fost. In fine, termin meciul razand. Am pierdut zambind. E bine. Cum mi-a mai spus cineva: "ori o dai in depresie, ori in caterinca."

Da, oricum.. cum mi-a spus si diriga, nu mergem sa castigam, mergem sa ne distram. Ne-am distrat? Ne-am distrat. Bine.. pana in momentul in care a trebuit sa ne retragem. In fineee.
Bun, cam atat am avut de spus pentru azi.

Pa!

la limita dintre ratiune si sentiment.

Music: Leona Lewis - Here i am
Mood: oh doamne!

Iar? Asta e singura întrebare care imi zboara acum prin minte. Incep sa devin tot mai constienta de ce mi-a spus o buna prietena acum ceva timp. "Orice clipa de fericire se plateste in lacrimi." La inceput nu am crezut-o, sau nu am vrut sa o cred. Nu stiu. Dar in ultimele zile cuvintele sale imi devin tot mai clare. Dispare ceata.
"Esti draguta!" , "Imi placi." , "Esti frumoasa." Ma intreb de ce toate aceste expresii nu mai au nici o insemnatate pentru mine. Sunt doar niste cuvinte banale, nu ma mai impresioneaza. Nu ma mai emotioneaza. A trecut. M-am hotarat sa scriu in sfarsit despre asta aici. Nu stiu de ce n-am scris pana acum. Poate din cauza ca imi era teama de reactii. Ce reactii? Si asa acum nimic nu mai are rost. Am pierdut. 1 - 0 pentru ignoranta, nesansa si probleme.
Mi s-a spus pe de-o parte sa astept, sa am rabdare si pe de alta parte sa uit, sa trec mai departe. Si eu am asteptat. Am asteptat ca fraiera aproape o luna. De ce? De ce am vrut sa astept? De ce am mai sperat? Trebuia sa-mi spun de mult "papusa, el nu se mai intoarce. Pentru el e gata. Treci peste!" Nu, eu am asteptat, am sperat. De ce?! Mi-am facut rau singura. Am refuzat sa vad realitatea. Realitate de care ma loveam in fiecare zi, fie ca vroiam, fie ca nu.
La limita dintre ratiune si sentiment exista un prag al neputintei. Mintea iti este bombardata cu un miliard de ganduri, sugestii, ipoteze, solutii si concluzii.. iar tot ce poti sa faci este sa stai. Speri ca altcineva sa gaseasca rezolvarea pentru problemele tale. Sa te trezesti intr-o dimineata, sa ai capul limpede si sa stii exact ce ai de facut. Vrei sa treaca timpul mai repede, sa acopere ranile, ideile, cicatricile si amintirile. Dar nu se poate asa. Totul sa intampla in capul tau. Aparent esti ok: respiri, zambesti, mergi, fumezi. Dar de fapt nu esti. Zambetul acela? E fals. Respiratia? Ti se opreste din cand in cand. Mersul? Ati fost putin atenti? E usor dezechilibrat.
Stiu ca nu o sa trec mai departe. Nu acum cel putin. Nu stiu inca daca vreau. Nu stiu, nu stiu.

M-a intrebat azi daca sunt pregatita sa trec mai departe. Am ezitat. Mi-a spus sa nu postez. Iar am ezitat.
Ce regret? Ca nu stiu toata povestea, ca am ramas doar cu banuielile si indoielile mele.

well, i'll tell you my friend, the world's gonna end.

Music:Bryan Adams - Here I am
Mood: mai vreaaau!

Am visat. Aseara m-am visat pe tarmul marii. Uitasem acel fragment firav de vis. Noroc cu o poza, a fost tragaciul. Mi-a declansat memoria. Si exact secventa aceea de vis a inceput sa-mi deruleze in minte ca un film fara sunet.
Era rasaritul, urmaream rasaritul. Nu cred ca eram singura. De fapt, sigur nu eram singura. Purtam o bluza larga, alba, vaporoasa pe deasupra sutienului negru de la costumul de baie. Saracul, facea o figura lamentabila in comparatie cu albul stralucitor al bluzei. Fumam. Da, contrar a ceea ce fac eu in realitate, fumam.
Era un slim. Vogue? Nu am putut sa nu observ un nor fin ce se ridica simplu din tigarea mea. Mai erau si altii cu mine. Prieteni? Nu le-am vazut fetele. Dar ii simteam apropiati, aveam incredere in ei.
Parul imi zbura in toate directiile. Batea un vant ingrozitor. Era destul de frig. Probabil final de August, inceput de Septembrie. Ultima zi la mare. Perfecta pentru a privi rasaritul.

Piesa tampita! Ma ia cu tremurat. Ce sa fac? Ce vreau sa fac? Sa raman ancorata in trecut sau sa o iau cu pasi rapizi spre viitor?
Oricum, sper ca azi va fi o zi frumoasa. Azi chiar vreau sa zambesc cu adevarat. Pacat ca nu pot face ce scrie in aceea poza pe care pur si simplu o ador.

Pa!

e vina mea.

Music: Simple Plan - Perfect
Mood: sheeesh!

Joi. Da, e joi. Am mai spus-o si o mai spun o data: urasc joia. Da, o urasc. Numai tampenii mi se intampla joia. Hai, fie, poate ca citesc eu prea mult printre randuri si e doar o simpla coincidenta. Dar vai! Ce chestie, parca eu nu credeam in coincidente.
Imi tremura piciorul; e semn de slabiciune. Ca sa vezi ce comedie! Iar m-au cuprins grijile. Doamne, nu mai scap o data de ele. Da, au dreptate. Da, imi fac mult, mult prea multe griji.
A trecut azi pe langa mine si pentru o fractiune de secunda am fost transpusa in trecut. Eram iar in primul semestru. Ma simteam bine ca am scapat de rutina semestrului doi. Eram iar indragostita de el; el cel care acum imi este un simplu amic. Dar apoi m-am reintors in prezent. Decorul s-a spart. A disparut ca norii dusi de vant. Si apoi am stat si am analizat putin. Cum de am ajuns aici? Azi am fost putin mai atenta la miscarile lui, la gesturi, la felul de a vorbi. Am ras scurt, copilaros. E atat de copilaros!
Ciudate concidentele astea. Acelasi parfum.. dar tac. Mi-au secat toate cuvinte mai nou. Asa ca sa ii citez putin pe cei de la Taxi cu piesa lor "Dor si doare"
Azi m-am simtit mai bine ca niciodata. Dar nu ca stare, ci ca aspect. M-am simtit bine in pielea mea. M-am simtit frumoasa.

Pa!

jucaria destinului, victima istoriei.

Music: The Calling - Wherever you will go
Mood: hai sa cred.

Azi e miercuri. Este o zi destul de ciudata pentru mine. Stateam cu ea si pur si simplu rememoram zilele de la inceput de an. Am facut eu o remarca si atunci am realizat amadoua unde suntem, unde am ajuns, unde eram. Au trecut zece luni. Ea parea constienta de acest fapt, eu nu. Eu deabea am ajuns sa realizez.
Acum zece luni stateam in aceeasi banca, in aceeasi clasa. Dar nu mai e acelasi lucru. Nu mai suntem aceleasi. Fizic poate; psihic, in nici un caz. Pe atunci eram aeriene, eram prostute, eram copilaroase(eram noi). Eram mult, mult mai copilaroase decat acum. Pe atunci eu inca mai credeam in basme si feti frumosi, in palate grandioase si in cai albi. Inca visam ca intr-o zi sa vina si la mine Fat-Frumos. Stai, gresesc! Eu inca visez la Prince Charming. Doar parca nu asa de intens ca atunci. Am cam inceput sa realizez ca nu sunt o printesa captiva intr-un turn fermecat de o vrajitoare rea. Dar undeva in adancul meu imi doresc ca aceste vise infantile sa fie adevarate, sa devina realitate. Stiu ca nu e corect din partea mea sa ma amagesc asa dar imi place sa visez. Sunt o visatoare si nu ai c sa-mi faci.

Azi cand am iesit de la liceu am avut parte de cea mai geniala conversatie. Tot drumul a fost superb! M-am "certat" ingrozitor cu ea. Pe ce motiv? Cel mai tampit, ne prosteam pe acolo. Aveam chef sa radem. Ne-a luat starea asta inca de cand am plecat de la liceu. Am mers pe jos.. am vrut sa ne plimbam dar am ajuns sa luam cinci-ul dupa doua statii.
Ea mi-a propus sa mergem cu cinci-ul de la un capat la altul, ca oricum iesisem cu o ora mai devreme. Dar eu i-am spus ca vreau sa ajung acasa, chiar vroiam. Asa ca a inceput sa faca pe suparata si m-a luat cu clisee gen: "bine, daca ai alta prietena la care sa te duci.. te inteleg. du-te, eu nu te tin! dar sa stii, hanni, ca orice s-ar intampla eu tot te iubesc." Eu am avut nevoie de 5 secunde pentru a-mi da seama ce naiba se intampla. Si a tot incercat saraca sa ma faca sa vreau sa merg cu cinci-ul - i-a fost imposibil.
O parte din conversatie? De la ce a inceput si la ce s-a ajuns?
"a: Uitati-va si voi, dupa 10 luni de cand ne cunoastem, nu vrea sa recunoasca faptul ca suntem impreuna! Are tupeul sa spuna ca nu ma cunoaste. Femeia asta nu vrea sa se implice intr-o relatie!
m: Da' tipa asta? Inca se crede Cenusareasa! La cincispreceze ani ea inca mai crede in zane si printese.
a: A da? Si ea, da, ea! S. M., chiar ea.. ii e frica de relatii, tipa nu are pic de curaj sa recunoasca faptul ca suntem impreuna."

Doamne! Ce zi. Perfecta pot spune, nu m-am mai simtit asa de bine de mult. Iti multumesc si te iubesc. <3

Pa!

sunt puternica doar la suprafata.

Music: Justin Timberlake - What goes around comes back around
Mood: whaatever! :-j

Iar m-am lăsat copleșita de emoții. Si iar imi pare rău de asta. Dar in fine, ce-i făcut e bun făcut. Nu mai pot schimba.
Ploua. Vremea a început sa se strice încet, încet. Azi ploua si nu doar afara. Nu mai vreau sa ploua iar ca ieri. Ieri a fost furtuna, nu ploaie. Imi place ploaia, urăsc furtuna. Ironic, nu? Mi-e frica de furtuni. Da, am recunoscut, mi-e frica. Urăsc sa fiu singura cand ploua. Atunci am mai mare nevoie de cineva lângă mine. Atunci vreau sa vorbesc cu cineva, ma calmează. De mica am fost asa. Simțeam o nevoie acuta de a vorbi cu cineva cand ploua tare. Imi place sa privesc fulgerele, dar doar atâta timp cât stiu ca mai e cineva lângă mine.

Sa vina ploaia. Mi-e frica, da. Dar nu-mi pasa. Deja mi-a ajuns. Sa vina vina furtuna, sa vina ce-o vrea. Nu imi mai bat capul.
Pacat. Nu pot citi mintile. As vrea sa pot. Doar o simpla privire si eu sa stiu ce gandeste fiecare, in momentul respectiv. Doamne! Cat de bine ar fi. Nu ar mai trebui sa-mi bat capul zilnic cu "aah, oare ce a vrut sa spuna?" sau "aa, oare ma minte?"
Doua zile, doua zile nenorocite. Sa fiti fericiti! "Atat de fericiti incat viata intreaga un chin s-aveti, de a nu muri deodata." Dar in fine, poate am dramatizat cam mult cu aceasta replica din Eminescu. Dar sincer acum.. chiar nu realizeaza?
Sunt indecisa. Sunt nesigura pe mine si nehotarata. Spun ceva, fac altceva, hotarasc ceva ma razgandesc. Fac lucruri pe ultima suta de metri. Ma enerveaza starea asta, deja devine stresanta. Dar in fine, ce rost mai are sa ma plang aici? M-am descarcat, asta conteaza.

Pa!