mi-e dor si doare.

Music: Lifehouse - Whatever it takes
Gânduri: fuuuck! :|

"Un zâmbet forțat i-a apărut pe fata. Ma omoară sa știu ca am rănit-o asa. Si ce e cel mai rău e ca nici măcar nu am știut. Acum? Acum are un milion de motive sa plece. Dar dacă ar putea găsi măcar unul sa stea. As face orice.
Ea mi-a spus, 'dacă vrei sa meargă ceva, trebuie sa ma lași sa te vad asa cum ești, chiar dacă doare. Nu-ți ascunde crăpăturile din inima, exact ce trebuie eu sa vad.'
Mi-a mai spus 'Îți place sau nu, asa ar trebui sa fie. Trebuie sa înveți sa te iubești pe tine înainte sa ma poți iubi pe mine.'
Si am lăsat-o sa plece. Dar as face orice sa o întorc din drum. Știu ce risc, știu ca te-am dezamăgit. Dar dacă mi-ai mai da o șansa te-as păstra lângă mine."

Mi-am amintit de melodia asta la examen. Dupa ce terminasem a treia parte, am pus capul pe banca și m-am gândit la toate tâmpeniile posibile. Si na, ca început sa-mi cânte melodia asta in cap. Am început sa scriu și versurile pe ciorna. Ma obsedează, e superba. Lifehouse - Whatever it takes, apropo. :)
Azi am văzut pustiu. Era ciudat.. era gol. Liceul era gol. Doamne! Uneori ma întreb de ce dramatizez atât cu toată treaba asta. Adică, sa fim serioși! Nu e ca și cum as fi terminat a 12a. Atunci ce mama naibii as mai fi făcut? E drăcie! :| Vaai, cât poate sa-mi placa atunci când ma iau de mine. Sunt geniala la faza asta!
Asta presimt ca o sa fie un post destul de scurt. Nu ca ultimele 4. Ador când scriu mult, păcat ca azi nu prea am inspirație. Naah, sunt treaza de la sase dimineața, ce mai vreți de la mine? Nu știu de ce nu am somn. La examen mai aveam putin și adormeam. Si acum? Acum abea aștept sa se facă patru jumate sa pot sa plec de acasă. Ma duc naibii într-un parc, la umbra. Măcar nu am plictisesc ca în casa. Hehe. Bun, bun. Eu cred ca ma duc sa ma uit la un film ceva, sau poate sa dorm putin.

Apropo, sper sa te simți.
Știu ca trăim într-o lume nebuna, și ca e greu sa știi cine iți e aproape, în cine poți avea încredere, pe cine cunoști cu adevarat. Dar dacă ai nevoie de un loc unde sa te ascunzi, dacă ai nevoie de un umăr pe care sa plângi, am sa iți fiu mereu aproape. Când ai nevoie de cineva sa-ți vindece rănile, am sa fiu acolo tot timpul. Când ai nevoie de cineva sa te iubească, sunt aici. Păpușă, te iubesc. Știu ca am mai spus-o, dar parca nu e îndeajuns. Știu ca am momente când pur și simplu te scot din sărite.. dar știi ca n-ai ce sa-mi faci. :D
Sufletul asta mare și prost, ma face sa scriu toate astea pe aici. Doamne, ce motiv tâmpit găsesc. Dar în fine..

Pa!