I'll kiss you again between the bars.

Music: Elliott Smilth - Between the bars
Gânduri: zece dimineața + copil irascibil + ploaie = idee proasta.
- - - - - - -

Neața!
Nervi, nervi, draci, nervi, draci, draci, nervi! Simt ca explodez. Jur ca trebuie sa scap dracului de acasă, ca nu mai rezist mult. Si dacă se întoarce mama pana plec eu și îmi mai trântește vreo veste din aceea "plăcuta", cum are ea obiceiul în ultimele zile.. e clar. Nu știu de ce, dar parca nu îmi mai surâde plecarea asta atât de mult. Nu dacă plecam în atmosfera asta. Până sa plece, jur ca ostilitatea era atât de densa încât puteai s-o tai cu cuțitul. Era sa ma răstesc la ea, dacă nu am făcut-o deja. Aaa, ba cred ca am "plesnit-o" deja. Știu ca a spus sor-mea ceva de genul: "De ce tipi la noi?" și ea a spus ca nu tipa, și fix atunci am venit eu de la mine din camera și i-am spus: "Corect, nu tipi la noi. Dar ne vorbești de parca vrei sa ne iei la palme."
Mi-ar prinde bine un pahar de vin acum, serios vorbind.

In alta ordine de idei, ziua de azi a început oribil. M-am trezit la 9 fix, a trebuit sa fiu gata într-un sfert de ora. Am plecat de acasă pe o vreme îngrozitoare, stătea sa ploua. Si fix când am coborât din troleibuz am realizat ca afara turna cu găleata(am avut ochii-n carte tot drumul, nu am observat). Se făcuse zece deja, pentru ca evident.. traficul a fost infernal.
Coboară din mașina, aleargă prin ploaie, ferește cartea sa nu cumva sa se ude, ocolește baltocile, stai la semafor, fugi pe scări, ai grija sa nu aluneci, scuturați putin parul, aranjează-ți bluza, uita-te rapid la reflexie ca nu cumva sa se fi întins machiajul, afișează un zâmbet fermecător și așează-te pe un scaun ca sa aștepți.
Când am terminat adică la fix zece minute după ce am intrat în clădire, ploaia tot nu încetase. Asa ca m-am ascuns în McDonald's. Mi-am "înecat amarul" într-o cafea tare. Nu a fost bine ce am făcut. Nu trebuia sa intru acolo, mai bine stăteam in ploaie. Dar în fine.. Am stat ca fraiera jumătate de ora acolo. Jumătate de ora în care m-am gândit la toate tâmpeniile posibile și mi-am amintit toate porcăriile. Stupid!
E doisprezece deja iar vremea nu s-a îmbunătățit nici măcar putin. Înnebunesc. Vreau soare, vreau ceva.. Vremea asta de tot rahatul, pentru ca alta expresie nu găsesc, ma deprima îngrozitor. Casc încontinuu. #%#%@#$%%!!!

Ma duc sa ascult muzica de înmormântare. Uite! Poftim ce face vremea din mine..

Pa!

2.11 pm
M-am întors. Ziua de azi nu cred ca se va schimba în bine. Eu și presimțirile mele. Dar ma simt îngrozitor. Nu am chef de nimic, și nu cred ca îmi mai poate înveseli ceva ziua.
Am dorinta asta idioata de a plange din orice nimic. Si nu vreau, dar parca ma apuca bocitul si din cel mai stupid motiv. Si imi vine sa ma iau la palme pentru asta, dar probabil ma va face sa plang si mai rau. Doamne, ce stare tampita. Nu mai suport!