Eu am iubit-o primul, am ținut-o-n brate primul.

Music: Sarah Connor - From Sarah with love
Gânduri: azi nu exist. nu ma găsiți? cautați-mă prin București. :)
- - - - - - -

Si uite ca asta a fost. Pana aici a mers. Aici se încheie tot bănuiesc, aici cade cortina. Ce ciudat, ma simt atât de prost, de parca totul e doar din vina mea. Golul acela în stomac persista. Nu ma simt bine; aseară n-am reușit sa dorm de loc. Am impresia ca am dat cu piciorul la tot și ma doare și mai rău când ma gândesc ca habar nu am(sau nu vreau sa am) motivul.
Eu nu retrag ce am spus, și nimic nu o sa-mi schimbe părerea. Puteți sa-mi spuneți ce vreți. Puteți sa încercați sa ma faceți sa va urăsc, nu o sa meargă. Eu tot timpul am fost aia sentimentalista. Aia care se atașează atât de ușor și nu o sa-mi schimb părerea. Si bine, hai, poate e asa cum mi-ai spus tu mai demult.. și eu am văzut la voi doar niște măști frumoase și eu de măștile alea m-am atașat. Dar hai sa va spun și eu ceva din proprie experiența, în fiecare masca exista și o doza din adevărata personalitate.

Azi nu ma găsiți. Azi nu o sa exist pentru nimeni. Azi plec de acasă cu prima ocazie. Nu o sa răspund la telefoane, nu o sa răspund pe messenger, nu o sa răspund la nimic. Azi ma puteți da dispăruta. Doar azi. Trebuie sa-mi pun ordine în gânduri. Va rog sa nu întrebați de mine, oricum nu o sa știe nimeni ce sa va răspundă. Nici măcar părintii mei(asta pentru cine-i cunoaște).
"Nopți fără vise, întrebări fără răspuns; îmi trezesc din amintire sufletul ascuns. Dincolo de nori e o raza de lumina. Dincolo de nori e lumea mea."
Nu am plâns și nu o sa plâng, asta dacă interesează pe cineva. Vreau sa cred ca sunt măcar putin mai puternica decât eram înainte. Asa ca nu o sa vărs nici o lacrima, chit ca mi se înroșesc ochii de la abținut. Unul din motivele pentru care nu o sa plâng e și faptul ca știu ca nu o sa fie nimeni acolo sa-mi șteargă lacrimile. Nu o sa fie nimeni care sa ma ia în brate și sa-mi spună ca totul e bine, ca o sa fiu bine, ca o sa fim bine. De aceea ma izolez azi, pentru ca știu deja chestiile astea.
Azi cel mai probabil o sa îmi pierd timpul pe o banca în vreun parc. Chiar ma întreb dacă o sa se obosească cineva sa ma caute. Ma întreb dacă o sa primesc vreun mesaj. Nu vreau sa dau explicații, m-am saturat de ele. Nici măcar mamei mele nu mai vreau sa-i explic unde ma duc și ce fac.
"Este cazul sa te opresti. Nu va veni nimeni sa te salveze. Ești exclusiv creatia actiunilor tale. Trezeste-te!"
Interesant, nu? Si al naibii de adevarat.

E ciudat, deși mi-am propus sa dispar din viata voastră azi, tot îmi verific mobilul din cinci în cinci minute, sa nu cumva sa fi pierd vreun apel sau vreun mesaj.
Trebuie sa obosesc sa simt, sa încerc, sa-mi fie dor și abia apoi am sa trec peste. E amuzant, nu? Sa scriu unor persoane(majoritatea necunoscute fata-n fata) cărora probabil nu le pasa.. și sa fiu sigura de asta.. dar parca, totuși, sperând sa va pese.. Stupid.
Cand oare am ajuns asa? Care a fost exact momentul in care am pierdut linia si am ajuns doar un obstacol in calea celor care pasesc pe drum? O piatra paradoxala - atat de grea, dar goala in interior.
Spune-mi, in ce se masoara maturitatea?

Pa!