cum poate sa iti lipseasca ceva ce nu ai avut niciodata?
eu m-am nascut cu un dor teribil intr-o dimineata rece de noiembrie si aveam stransa in pumni toata anxietatea decadei. cand am luat primele guri de aer, printre plansete si degete mici si stranse, atunci s-a deschis si golul pe care nu-l pot umple nici acum. eu m-am nascut cu o nostalgie pentru oameni si locuri pe care nu le-am intalnit, m-am nascut sa tanjesc dupa ceva ce n-o sa am si poate din acest motiv totul fuge de mine.
uneori ma gandesc ca eu nu trebuia sa exist de fapt, sau cel putin nu acum, nu la varsta mea in anul asta. poate trebuia sa am 50 de ani acum sau poate sa fiu inca praf de stele. dar eu am fost aici din 1928 si eu am fost aici din 1968 si eu am luat forma in 1994.
si totusi cum poate sa imi fie dor sa beau cafeaua dimineata cu un bunic pe care nu l-am cunoscut niciodata caci a devenit praf de stele in 1982? si in noiembrie a disparut el si in noiembrie am aparut eu dar poate intre cei 12 ani am impartit cafele printre stele.
