c'est la vie.

Music: Augustana - Boston
Gânduri: “And when you see me, jump into my waiting arms, kiss my lonely lips.”

Astăzi am făcut curăţenie. În birou şi în suflet. Spun birou şi nu camera mea pentru că în biroul acela, printre sertare şi cărţi au stat înghesuite amintirile ultimilor patru ani. Pentru mine, amintirile cele mai vii pornesc din rândurile scrise în ora de română pe o foaie oarecare dintr-un caiet. Sau la sociologie, sau geografie când nu eram atenta la femeia masiva din spatele catedrei, sau la franceză când scriam postări pentru blog.
Am aruncat aproape tot. Am făcut teancuri, teancuri şi le-am etichetat cu "de aruncat" şi într-adevăr le-am aruncat. Nu m-am gândit de două ori înainte să fac asta, chiar dacă mereu am fost genul de persoană care se uită de două, trei, chiar patru ori înapoi până să se decidă dacă lasă totul în urmă. Şi am lăsat, fără regrete.
Însă două foi nu am fost în stare să arunc. Două foi rupte din două agende diferite, scrise la distanţă de 3 ani. O foie marchează începutul a ceva foarte important pentru mine şi cealaltă sfârşitul altui lucru ce a însemnat foarte mult la un moment dat. Bănuiesc că nu este indicat pentru suflet să te ataşezi foarte tare de amintiri. Dar bănuiesc că nu e bine nici să treacă momentele pe lângă tine fără să îţi încleştezi pumnul măcar în jurul uneia.
Astăzi sunt mândră de mine.