silence.

Am gasit mereu fascinant felul in care sclipesc fulgii de zapada in bataia luminii triste de felinar. Mereu au avut ceva aparte, mai ales in serile tarzii de Ianuarie cand incercam sa ajung cat mai repede acasa pentru a nu lasa singura cana mea cu ceai de vanilie ce ma astepta credincioasa pe birou scotand aburii dulci ce urma sa-i inhalez din moment in moment. Dar atat! Asta cred ca e singurul farmec al lunii Ianuarie. Si ca sa fiu sincera pana la capat, nu e cu nimic in plus fata de oricare alta luna a iernii. Vroiam doar sa gasesc ceva special la Ianuarie. Nu e.

Ianuarie nu indeplineste dorinte. Februarie o face.