mai ramai putin.

“Ai venit.. De ce? Ai uitat ceva sau poate vrei să-mi spui pentru ce ai să lași în urmă toate câte-au fost intre noi, să-ncerci să mai găsești vreun rost, vreun motiv să amâni ce e de acum definitiv.
Ia un loc, îl mai ai. Pân' la miezul nopții este timp destul să mai stai. Poate vrei să trecem peste inhibări și tristeți cu iz de gări sau poate-acum vrei să uiți ce putin mai este pană pleci la drum..
Mai ramai putin, te rog. Este cea din urmă seară efemeră ca un nor, vraja n-o lăsa să piară. Lasă-ți părul să-l alint, să-mi înșire-n mană salbe. Zbor de vise ce nu mint în plutiri de aripi albe. Mai lasă-mi-te-o zi..
Te mai vreau și azi, ca o ploaie de lumina, peste trup să-mi cazi și-ntr-o liniște deplină să colind ceru-n ochii tăi și stropi de stea ce vin să-i prind, când vei fi departe dorul să-mi alin. Să nu spui nimic, nu-i nevoie de cuvinte. Mai adormi un pic, să-mi rămâi asa în minte. S-a făcut prea târziu ca să mai pleci și trenul tău a trecut neîmplinit.”
Cuvintele nu-mi apartin.