Si dupa ce pleci?

Ce se intampla atunci cand pleaca cineva? Si aici ma refer la plecat de langa noi, de pe lume. Moarte. Ce faci cand aceea persoana e apropiata? Cum ar trebui sa reactionezi?
Am vorbit de atatea ori despre moarte fara sa ma afecteze in nici un fel, absolut de loc. Priveam moartea ca pe ceva abstract, de fapt o vedeam si inca o vad ca pe o destinatie catre care ne indreptam toti. Fie ca vrem, fie ca nu. Dar cu timpul incepi sa te sperii mai ales cand vezi ca e reala aceasta destinatie, ca noi chiar ne indreptam catre ea si ca nu e doar o inventie pentru a justifica absenta unor persoane din viata noastra.
S-a intamplat anul trecut intr-un inceput timpuriu de vara si mi-e frica ca o sa se intample iar la inceput de iarna. Dar nu stiu pentru ce-mi fac mai mult griji. Pentru faptul ca o sa plece si n-o sa mai fie acolo cand o sa trec pe la vechea casa, sa ma intampine cu un zambet si sa ma intrebe daca vreau ceva de mancare sau sa ma priveasca curioasa si sa ma intrebe cum de am trecut pe la ea. Sau poate pentru faptul ca stiu o alta persoana pe care ar devasta-o plecarea aceasta. Uneori chiar urasc cand incep sa ma framant si sa imi fac tot felul de scenarii. Pentru ca in momentele alea devin constienta de faptul ca e real. Totul. Si incep sa nu mai vreau sa fiu asa de sigura de traseul asta al vietii. Imi doresc sa prelungesc totul, sau macar sa pot face ceva sa nu doara atat de tare. Pentru ca o sa doara. O sa fie ca un glont in ceafa. Stiu sigur.

punct si de la capat.

E a treia oara cand folosesc titlul acesta intr-o postare. Si de fiecare data cand il foloseam veneam cu o noua idee de a-mi "schimba" viata/stilul de viata. Evident fara succes. Am ramas aceeasi tipa dezordonata, ametita, visatoare dar cu o uriasa dorinta de a se afirma.

Prima oara cand am folosit titlul am scris o postare in care imi stabileam niste tinte. Am scris-o in vara lui 2009 si deadline-ul e maine. Am aruncat un ochi peste ele si nu cred ca am realizat decat vreo jumatate. Dar nu-mi pare rau de asta, nu. Imi pare rau doar ca am uitat de lista. Poate ca m-ar fi ajutat daca o citeam mai des ca sa-mi aduc aminte ce am de schimbat. Dar nu mai conteaza asta acum, faptul e consumat deja. Am uitat, asta e.
In a doua postare mi-am scris o scrisoare. Asta se intampla prin Mai. Nu pot sa spun sigur daca m-am ascultat sau nu, cert e ca m-am schimbat de atunci. Mult. Dar nu in rau, cred eu ca in bine. Sunt mai atenta ca atunci. Observ mai repede anumite lucruri.

Si in final, e postarea asta. Nu o scriu pentru ca simt iar nevoia sa ma "redefinesc" o scriu pentru ca simt nevoia sa-mi multumesc. Sa-mi multumesc pentru ca mi-am permis sa fac greseli, sa invat din ele, sa deschid ochii, sa ascult, sa invat.
Stiu ca astfel de postari in care reflecteaza omu' la tot ce a facut intr-un an se fac de obicei pe 29, 30 sau 31. Dar eu mi-am spus ca acum e momentul. Si asa nu mai sunt atat de activa pe blogspot, si asa acum simteam nevoia sa-l scriu.
"Here's to all the people who came into my life, to the ones who never left, the ones who left but will always have a part of me, the ones who helped me change, the ones who are still here next to me and to the ones who are yet to come."

just tonight i will stay.

“and everything that i was

and everything that i've become,

just falls into the end.

after jesus and rock n' roll couldn't save my immoral soul, i've got nothing left to lose.”

patru morți zac artistic pe covor.

melodie!
Teatrul dus la extrem, zâmbete urmate de "Ce tot vorbeşti, mă? N-am nimic. Eşti nebun/ă?", lacrimi păstrate pentru sine, vise fără chip, dorintă ce pare că nu se mai indeplineşte, stele căzătoare, nopți nedormite, mâini murdare de prea multă dragoste, resemnări, adio, fără rost, poveşti, 11:11, scenarii cu final fericit, visat cu ochii deschişi, măşti, distantă, "Te urăsc!", minciună, melodii, orgoliu, furie, apus de soare privit singur, "De ce mă minți?!", sărut risipit în vânt, dorințe în culori, "Nu știu, te iubesc!", adevăr, eliberare.

"cred în inspirat, nu în expirat. în vise, nu în somn. în trăit, nu în existat. cred în oase rupte de efort, amintiri, inimi şi orgoliu, până în clipa în care pleoapele mi se vor uni definitiv."

mor de dor si ma doare de mor.

Nu stiu sa ma explic. Nu stiu ce sa va spun sau cum sa va spun ca sa intelegeti ce imi trece prin cap acum. Tremur. De fapt nu cred ca vreau sa intelegeti. Cum sa intelegeti voi cand nici eu nu inteleg. Zambesc. De fapt ar fi o solutie, ca eu sa scriu si fiecare sa inteleaga ce o vrea. Dar nu e bine, ca daca se intelege prea mult? sau prea putin? sau cine stie ce chestie care nu are nici o legatura cu adevarul. Dar v-ati gandi la ea si s-ar ajunge la neintelegeri. Nu ca ar fi prima data cand as pati asta. Oftez. Scriu in continuare, nu o sa sterg nimic. Promit.
E ciudat cum ajung sa sterg o intreaga postare abea cand ajung la finalul ei si sunt pregatita sa o public. E momentul ala cand realizez ca nimanui nu-i va pasa de ce am scris eu acolo si pe deasupra as parea si stupida.

Dar m-am saturat sa fiu sigura de tot ce fac. Sa-mi spun tot timpul "nu e sigur, nu fa asta." Vreau sa merg pe riscuri, vreau sa fac ceva. Pentru ca daca nu o sa fac nimic, sunt constienta ca o sa raman cu un mare nimic si cu un gol in suflet. O sa am iar regretul ala nenorocit cu "ce-ar fi fost daca.." Si sincer? M-am saturat de el.
Ca mi-am pierdut drumul, de asta sunt sigura. Ca mi-am pierdut scopurile, asta e discutabila. Stiu ce vreau doar ca nu stiu ce sa fac ca sa ajung acolo. E prima oara cand chiar fac ceva. Mereu am fost asa de letargica cand venea vorba de ce voiam! Mereu m-am multumit cu putin. Si nu am primit ce vroiam. Niciodata. Tot timpul asteptam sa faca altcineva ceva, sa spuna altcineva ceva, altcineva sa fie tot timpul acolo sa-mi rezolve problemele. Si nu merge, nu mai sunt un copil mic si sa-mi rezolve cei mari problemele. Cred ca ceea ce vreau sa spun e ca am nevoie de tine. Cred ca ceea ce ar trebui sa stii e ca asta imi da fiori.
"would you love me in the morning?"

prinsă-n pânză.

"i'm thinking of you in my sleepless solitude tonight.
if it's wrong to love you then my heart won't let me feel right."enough said. (:

pierduta în lume.

I-a luat cam mult, daca vreti parerea mea.
Vreau sa spun ca am asteptat destul de mult pana sa vina si aparitia sa a lasat totusi de dorit. Dar e bine ca e aici acum, pana la urma. Vorbesc despre zapada evident. Nu credeam ca o sa se aseze cand am observat primi fulgi ca se grabesc sa sarute usor pamantul inghetat. Au mai fost incercari dar au esuat asa cum esueaza si incercarile mele de a mai juca teatru uneori. Dar m-a facut sa zambesc, ce-i drept. Unul din putinele zambete sincere din ultima perioada.

In zile ca acestea, in momentele cand simt ca plesnesc; cand simt ca iar incep sa gonesc orbeste printre amintiri chiar mi-as dori sa fi fost fumatoare. Pentru ca avea dreptate cine a spus, sa-mi afum nervii este mai bine decat sa traiesc cu ei. Nervi pe mine, cel mai groaznic mod de a avea nervi si nu reusesc sa scap de ei. Dar zambesc in continuare si las totul la o parte, sau cel putin incerc; pana vine seara peste mine. Pe mine noaptea ma viziteaza stafii si da, sunt ale mele. Fara sa-mi zica "te iubesc", sau cine stie ce refrene, trece timpul si rasaritul ma prinde mereu, la o cafea cu ele. Si mai vorbim de una alta si ne mai amintim de noi. Plec cu ele in fiecare noapte in pasi de vals si ma duc usor in lumea mea de vis unde totul e perfect si unde cu ochii timizi de ciocolata pot privii ore in sir derulandu-se filmul meu perfect. Dar ma trezesc cand ele dispar. Dar eu nu vreau sa pleci cand rasare soare, sa raman iar eu si pernele.
Si totusi, continui sa am certitudinea ca atata timp cat eu nu renunt la dragostea mea mare(inca nu-mi pot explica dorinta asta arzatoare de a ajunge langa ea).. nici ea nu va renunta la mine.

"Doar tu, vreau sa fi doar tu. Nebunia, linistea si delirul meu. Intelegerea si drumul meu.. Doar tu, vreau sa fi doar tu. In mainile tale imi pun destinul, pentru ca traiesc doar pentru a sta mereu langa tine. Tu, stapana viselor mele, ramai in ele si fa-ma sa simt."

dacă ai plânge, m-ai lăsa să te iau în brate?

"-Ce a fost în capul tău când ai scris asta?!
(râde) -Tu!"

Cu fluturii în stomac topiți și inima în dinți, te-aș întreba iar: "Nu mă lași să te văd așa cum ești?" Și tu m-ai minți iar: "Nu te-am lăsat deja?" Și aș pleca în pași de vals cu gândul tău, zâmbind și răspunzându-ți rapid încercând să te fac să-mi uiți cuvintele de mai devreme: "Ai auzit, iubitule, de îngerul ăla care și-a pierdut raiul? Trist, trist.." Si tu mi-ai răspunde zâmbetului meu cu o privire uimită și cu o simpla răsuflare ușoară în parul meu. Marea mi-ar distrage atenția și brusc as înceta să-ți mai simt căldura trupului, ai renunța să mă mai ți în brate.
Bate briza.
Mă săruți pe frunte și te îndepărtezi. Și mă vezi tânjind dar nu mă ai și ești totuși fericit. Și pleci spre marea mea cu valuri verzi și nu privești o clipa înapoi.

M-am trezit.

mi-am sărutat lumea pe gură.

“Eu te-am uitat pe drumuri, fire roșii ca macii,

Când mi-am pierdut puterea de a te vedea cu alții.

Te simt și azi pierdută de mană cu toţi ratații,

Că dacă-i bine tre' să doară

Și dacă doare dăi mai tare, nu?

Incă mai fac gesturi simple, știi? Dau cu paru' și cert, când bate vântul-ncet, ii pun geaca pe umeri și o privesc neglijent. Aprind țigară din țigară, și vorbesc despre tot!

Și simt cum timpul se pierde,

Știi că și timpul mai pierde?”

(steleverzi - maria plange)

bun venit în junglă! :*

Am un chef nebun să ascult Guns n' Roses, să dau volumul căștilor la maxim și pur și simplu să las vocea lui Axl și acordurile lui Slash să se lovească violent de timpanul meu. Nu-mi pasa! E bine.Asta nu e Decembrie! Punct.
A venit, e aici. Sau cel putin teoretic e aici. Zapada intarzie sa apara, caldura se intoarce parca si ea uimita de ce se intampla dar copacii raman la fel; vechi, inexpresivi si goi. Lucrurile au luat o intorsatura ciudata.
As vrea sa ma intorc pentru o secunda in trecut, in iarna trecuta. Aia da iarna! A nins, am iesit la patinuar, am fugit de viscol, ieseam afara in fiecare week-end, luam ultimele bilete la film, ma plangeam ca mi-e dor de X, dormeam una la alta, stateam pana tarziu la web. Amintiri.

Abia astept anul nou. Si nu pentru petrecerea de revelion, nici pentru cadouri sau distractie. Vreau doar sa trecem o data in 2011. Vreau sa o iau de la capat. Vreau sa-mi fac rezolutii si sa ma tin de ele, nu ca anul asta.

pentru ea!

La multi ani, idiot!

Te iubesc.

hai, joaca-te cu mine.

you wanna play the game? it's like this:

you play around, you have fun, you share secrets, you tell stories, you cry on each other's shoulders, you hold hands, you think about forever.
but you don't fall in love.

because the first one who does, loses.

you want to play with me? :)

tu esti? cum? n-ai murit?

Adevărul? Adevărul e că mă simt rău. Cana caldă de ceai care mă așteaptă seara acasă e unica plăcere a zilei în ultima perioadă. Mi-e frig, vreau să mă încălzească cineva.
Ce văd!..
E-adevărat?..
Tu eşti?..
Cum?..
N-ai murit?..
Tot mai trăieşti?..
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?..

Hai!.. Spune-mi..
Spune-mi tot ce ştii..
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii..

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?..
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?..
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?..

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?..
Te-ai răzgândit?..
Ne-am împăcat?..
Iar ne iubim?..
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?..
Dar tu mai ştii după câţi ani?..

Eu te-am iertat de mult!..
Dar tu?..
Răspunde-mi "Da"..
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!..
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!..

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?..

Răspunde-mi!..
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?..
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!..

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?..
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?..
Ce nou secret îmi mai ascunzi?..
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?..
Hai!.. Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut..
Nu gura..
Ci răspunsul mut!..

nu-mi vei distruge vise asa.

sa sufar eu pentru voi?! nu ma faceti sa rad.

"Un prieten adevarat nu-ti sta in cale, decat atunci cand o iei in jos."M-am saturat sa joc teatru in jurul tau, ma auzi?! Mi-a ajuns pana in gat! Stii cine esti, stii foarte bine. Azi mi-ai sters pur si simplu orice urma de zambet de pe fata. Ce credeai? Ca nu aflu daca nu sunt acolo? Sau ca nu aud? Am si eu urechi si prieteni si lumea vorbeste, scumpo.
Imi pare rau ca ti-am luat apararea de atatea ori. Si a fost greseala mea ca nu mi-am bagat mintile in cap de prima oara. Si cate am pierdut din cauza asta. :) Partea si mai nasoala e ca au trecut luni bune de la "prima oara". E karma, frate!
Bai si ce zambet tamp aveam pe fata la inceput. Si stii ce m-a enervat si mai tare?! Ca m-ai vazut ma, ai vazut ca mi s-a schimbat radical expresia fetei cand a venit. Oof, de ce n-ascult niciodata? Daca o ascultam pe M. cand imi tot spunea, nu cred ca mai aveam nervii astia. Si nici nu cred ca mai aveam cel putin jumate din toate certurile alea. Doamne! Ce stupid ca realizam prea tarziu.

Mi-a ajuns oricum. Scumpo, cu mine nu mai merge.. pa!

se spune ca vantul nu bate cand iubesti.

Asa ca, a venit si iarna.
Sa vedem ce o sa-mi aduca. Decembrie pare nostalgic, imi aduc aminte de izul sarbatorilor trecute.