27 decembrie 2010

Si dupa ce pleci?

Ce se intampla atunci cand pleaca cineva? Si aici ma refer la plecat de langa noi, de pe lume. Moarte. Ce faci cand aceea persoana e apropiata? Cum ar trebui sa reactionezi?
Am vorbit de atatea ori despre moarte fara sa ma afecteze in nici un fel, absolut de loc. Priveam moartea ca pe ceva abstract, de fapt o vedeam si inca o vad ca pe o destinatie catre care ne indreptam toti. Fie ca vrem, fie ca nu. Dar cu timpul incepi sa te sperii mai ales cand vezi ca e reala aceasta destinatie, ca noi chiar ne indreptam catre ea si ca nu e doar o inventie pentru a justifica absenta unor persoane din viata noastra.
S-a intamplat anul trecut intr-un inceput timpuriu de vara si mi-e frica ca o sa se intample iar la inceput de iarna. Dar nu stiu pentru ce-mi fac mai mult griji. Pentru faptul ca o sa plece si n-o sa mai fie acolo cand o sa trec pe la vechea casa, sa ma intampine cu un zambet si sa ma intrebe daca vreau ceva de mancare sau sa ma priveasca curioasa si sa ma intrebe cum de am trecut pe la ea. Sau poate pentru faptul ca stiu o alta persoana pe care ar devasta-o plecarea aceasta. Uneori chiar urasc cand incep sa ma framant si sa imi fac tot felul de scenarii. Pentru ca in momentele alea devin constienta de faptul ca e real. Totul. Si incep sa nu mai vreau sa fiu asa de sigura de traseul asta al vietii. Imi doresc sa prelungesc totul, sau macar sa pot face ceva sa nu doara atat de tare. Pentru ca o sa doara. O sa fie ca un glont in ceafa. Stiu sigur.

3 comentarii:

  1. rezista! infrunta tot ce-ti iese in cale , chiar si genul acestea de despartiri trebuie sa te faca mai puternica nu sa te slabeasca. daca vrei sa spui ceva , vino si spune-mi!

    RăspundețiȘtergere
  2. hei,voiam sa te anunt ca te-an bagat in BlogRollul meu:D -> http://illusioneater.wordpress.com
    Daca vrei sa te elimin,nici o problema,spune-mi doar:D.
    Sper ca nu face nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii, e foarte usor si simplu sa mori. Nu tre' sa privim moartea ca pe ceva malefic. Sa traiesti e mai greu... crede-ma.

    RăspundețiȘtergere