punct si de la capat.

E a treia oara cand folosesc titlul acesta intr-o postare. Si de fiecare data cand il foloseam veneam cu o noua idee de a-mi "schimba" viata/stilul de viata. Evident fara succes. Am ramas aceeasi tipa dezordonata, ametita, visatoare dar cu o uriasa dorinta de a se afirma.

Prima oara cand am folosit titlul am scris o postare in care imi stabileam niste tinte. Am scris-o in vara lui 2009 si deadline-ul e maine. Am aruncat un ochi peste ele si nu cred ca am realizat decat vreo jumatate. Dar nu-mi pare rau de asta, nu. Imi pare rau doar ca am uitat de lista. Poate ca m-ar fi ajutat daca o citeam mai des ca sa-mi aduc aminte ce am de schimbat. Dar nu mai conteaza asta acum, faptul e consumat deja. Am uitat, asta e.
In a doua postare mi-am scris o scrisoare. Asta se intampla prin Mai. Nu pot sa spun sigur daca m-am ascultat sau nu, cert e ca m-am schimbat de atunci. Mult. Dar nu in rau, cred eu ca in bine. Sunt mai atenta ca atunci. Observ mai repede anumite lucruri.

Si in final, e postarea asta. Nu o scriu pentru ca simt iar nevoia sa ma "redefinesc" o scriu pentru ca simt nevoia sa-mi multumesc. Sa-mi multumesc pentru ca mi-am permis sa fac greseli, sa invat din ele, sa deschid ochii, sa ascult, sa invat.
Stiu ca astfel de postari in care reflecteaza omu' la tot ce a facut intr-un an se fac de obicei pe 29, 30 sau 31. Dar eu mi-am spus ca acum e momentul. Si asa nu mai sunt atat de activa pe blogspot, si asa acum simteam nevoia sa-l scriu.
"Here's to all the people who came into my life, to the ones who never left, the ones who left but will always have a part of me, the ones who helped me change, the ones who are still here next to me and to the ones who are yet to come."