Scuze, n-am vrut sa te sun dar n-am mai rezistat.

Printul din regatul X, fiul regelui Y a întâlnit-o din întâmplare pe prințesa Z. Când era la vânătoare și cerbul a fugit de el parca spunându-i sa-l urmeze. A văzut-o, a plăcut-o, a cunoscut-o, s-a îndrăgostit de ea. A aflat mai târziu ca tatăl ei era cel mai aprig dușman al tatălui sau. Dupa multe piedici și lacrimi printul din regatul X și prințesa Z au câștigat dreptul de a rămâne împreună. Si au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți.
Stop, stop, stop. Si? De ce totul se termina aici.. "pana la adânci bătrâneți". De unde sunt ei atât de siguri ca au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți? De unde știau ei ca după prima noapte petrecuta împreună prințesa n-a descoperit ca printul avea cel mai enervant sforăit și n-a mai suportat și după câțiva ani a plecat în lume(doar un exemplu).
Vreau sa spun, nu e totul lapte și miere și niciodată nu o sa fie. Dar în basme, dacă ar fi sa luam exemplul meu.. probabil prințesa ar fi plecat în lume nu pentru ca n-a mai suportat ci pentru ca vroia sa găsească un leac pentru sforăit(leac care apropo, as vrea sa mi-l împrumute și mie dacă îl găsește. nu de alta dar tata deja sforărie îngrozitor). Da, ce vreau eu sa spun e ca în basme indiferent câte lucruri sunt împotriva dragostei celor doi, tot timpul unul din ei pleacă în căutarea acelui "ceva" care va extinde "pana la adânci bătrâneți".
Si noi fetele, suntem "crescute" practic cu astfel de basme. In fiecare seara ne este citit un alt basm și apoi alt basm și tot asa. Pana când epuizam toate basmele cu feti frumoși și avem imaginația deja destul de formata și începem sa ne creem noi propriile noastre basme. Si începem sa visam la Prince Charming și ni-l imaginam și îl știm la perfecție. Dar apoi creștem și observam ca imaginea printului devine tot mai neclara. Si ne chinuim sa ne-o amintim și realizam ca ea s-a mulat mai nou pe imaginea băiatului acela drăguț care a apărut pe neașteptate în viata noastră. Si avem senzația ca l-am găsit în sfârșit pe Fat-Frumos și dam uitării vechea imagine a printului, fiind mulțumite de ce avem în fata noastră. Nu e asa?

P.S: Oficial suntem în toamna. :D