iti vei aminti candva..

Uite, ceva despre care se poate vorbi! O zi din viata unei fete. O zi din viata mea ca sa fiu mai exacta. Nu, nu scriu tot timpul despre asta. Ce scriu eu pe blog sunt doar fragmente. Daca ar fi sa le combini ar iesi un kaleidoscop dragut. Eu de obicei ma axez pe o anumita parte din zi, un anumit subiect care mi se pare interesant la momentul respectiv. Dar nu stau sa-mi povestesc fiecare secunda din zi. Mi-a lua prea mult sa descriu tot si postarile astea ar fi kilometrice. Deci prefer sa nu fac asta prea des. Dar azi parca a inceput prea frumos, azi parca e o zi ce merita mentionata. Azi chiar mi-a placut!
Metrou. Liniste totala; metroul spre Stefan cel Mare deabea a trecut si eu, ca de obicei, l-am pierdut. Dar nu ma deranjeaza, oricum am plecat mai devreme de acasa. Ma asez pe un scaun. In dreapta mea, o femeie musca patimas dintr-un mar verde. Parca a trecut ceva timp de cand am mancat un mar. Prin fata mea trece un cuplu ce traverseaza de la un capat la altul statia. Probabil din cauza plictiselii.. metroul tot nu vine. Se tin de mana si dupa privirile pe care si le arunca par destul de indragostiti. Eu inca stau pe scaun, nu-mi vine sa ma ridic. Acelasi scaun rosu, vechi si neprietenos. Langa mine se aseaza un tip. Pare de varsta mea. Il vad cu coltul ochiului cum ii pica privirea pe cartea din mana mea. M-a amuzat teribil expresia care s-a instalat pe fata lui in timp ce contempla dimensiunile cartii. Nu-l pot invinovatii, cartea e destul de groasa. Cu ochii atintiti la carte nu observa ca apare si metroul. Ma ridic incet, imi aranjez camasa si ma apropii mai mult de linie. Ma urc rapid in metrou. Liniste din nou. Nu aud conversatiile din jurul meu, sunt concentrata la carte. Nu prea inteleg, e destul de grea. Nu stiu de ce m-am apucat de ea. Probabil din cauza ca am auzit vorbinduse de ea de prea multe ori. Am fost curioasa. Oricum tineam cartea de 3 ani in biblioteca. Am primit-o de ziua mea, tin minte cum m-am strambat cand am vazut-o. Noroc ca nu a observat matusa mea.
Cu ochii in carte nici nu observ ca ajung la Stefan cel Mare. Pentru o secunda am impresia ca totul se misca foarte rapid azi. Culmea! Fix cand vreau sa savurez o zi, cand totul pare perfect.. viteza cu care trece timpul trebuie sa imi para mult mai mare. Nu-mi place asta.
Ma uit plictisita la ceas. Sunt singura in statie. E devreme. E mult prea devreme. Am inchis de mult cartea. Sta in ghiozdan, linistita.
Este uimitor cat de repede poate sa vina nenorocirea aia de tramvai cand nu intarzii undeva. Cinci-ul se misca ca de obicei, cu viteza luminii stinse duminca. Dar nu conta, nu intarziam. Si imi placea sa privesc pe geam in timp ce tramvaiul se clatina usor. Eram fericita. Uite asa! Fara nici un motiv, zambeam.
Mi-am pierdut o ora prin McDonalds. Am recitit poezia "Corbul" in timp ce asteptam sa se raceasca cafeaua.
Orele au fost destul de plictisitoare. Daca pana sa intru in liceu timpul parca zbura pe langa mine.. ei bine cand am pasit in liceu totul s-a inversat. "Iar a stat ceasul."
Dar sunt multumita. Azi m-am simtit bine, azi m-am simtit frumoasa. Azi e o zi care chiar merita mentionata!

Pa!

de pe podul suferintei, cad actritele.

Nu stiu cum sa incep aceasta postare. Nu imi vine nimic in minte, stiu doar ca vreau sa scriu; am nevoie sa scriu. Bine, fie. Am sa incep asa..

Ar fi cazul sa incetez cu toata abureala asta cu "sunt o zapacita! bla, bla." nu merge. Pentru ca stiu prea bine ca o fac intentionat. Stiu prea bine ca daca vreau pot fi o persoana cu picioarele pe pamant. Am incercat sa fac chestia asta.. Dar este cevacineva care imi spulbera orice zid ce il construiesc in apararea ideei asteia. Dar in mod ciudat imi place sa fac pe copilul, sa ma prostesc. Dar partea nasoala e ca la un moment dat s-ar putea ca lumea sa inceapa sa ma ia de fraiera. De aceea vreau sa incerc sa arat sa pot fii si eu o persoana matura, ca am momentele mele in care cu siguranta te poti baza pe mine daca ai vreo problema. Pentru ca pana la urma asta e adevarul, lumea chiar se poate baza pe mine. Bine, daca am chef.. nu de alta dar cand nu vreau sa ajut pe cineva imi pun rapid masca de "zapacita" si indepartez persoana respectiva.
Azi, ea mi-a spus ca se vede ca eu ii dau cu jet unei persoane. Ahaha, a fost super tare faza. Eram in ora de mate si evident ca nu ne ardea noua de scris asa ca ne-am luat cu vorba. Si din subiect in subiect am ajuns sa ne spunem..

"Ea: .. oricum la tine se vede clar ca ii dai cu jet.
Eu: Da? Serios?!
Ea: ..
Eu: Aaa! Adica, da! Normal."

Chiar nu realizasem ca eu incerc sa indepartez persoana respectiva. Chiar nu realizasem. Deci se pare ca pana la urma si eu pot sa fac asta. Ma simt bine.. intr-o oarecare masura. Da, cam asta am avut de zis.
Ah, apropo.. am schimbat tema pe blog, asta daca nu ati observat deja. :P

Pa!

cat poate sa imi placa!

Buna dimineata. Aaah, m-am trezit devreme, prea devreme. Dar mi-a trecut orice stare de somnolenta. M-am apucat sa citesc chestii pe net, sa-mi verific mail-urile, temele s.a.m.d. Si inevitabil am ajuns sa-mi verific si horoscopul. Aaah, am site preferat unde citesc toate asta. Imi place ca trateaza cu atata umor toate chestiile negative inca "chestiile" parca nu mai sunt chiar atat de negative. Oricum, azi am sarit peste horoscopul zilnic si am trecut la caracteristicile zodiei mele. Si ce am citit acolo m-a lamurit. Mi-am dat seama de o intamplare de mai de mult.

"Nici n-o sa pricepi de ce naiba nu vine sa SPUNA ce-l doare... Nu vine pentru ca este usor de ranit si îsi rumega mult timp durerea înainte sa izbucneasca. Si mai este si un nativ secretos."

Doamne, da! Am trecut prin chestia asta o data sau chiar de mai multe ori. Eu stiu concret de o singura data. Eram afara, cu grupul, si nu mai stiu ce s-a intamplat dar mie nu imi convenea ceva. Si la final de zi m-a intrebat ca de ce nu am spus ca nu imi convine ceva.. dar eu nu stiam cum sa explic. Adica, stiam ce aveam dar pur si simplu nu-mi gaseam cuvintele.

"Scorpionul nu vorbeste atât de mult ca tine si va fi greu sa-i intri sub piele si-n suflet. Adora stilul tau precis, clar, obiectiv, flexibilitatea si capacitatea ta de schimbare; singura problema este ca Scorpionul nu are NICI UNA din aceste calitati. Îi place sa stie ca lucrurile sunt "asa cum erau", schimbarile prea bruste îl destabilizeaza. Are la fel de multe toane ca si tine, numai ca, adesea, sunt mult mai discrete. Scorpionul asteapta sa te duci sa-l întrebi ce are, iar tu, cu atâtea lucruri de facut, poate ca nici n-ai sa observi ca îl framânta ceva."

Corect, corect. Nimic de obicectat. Hehe, uite de ce imi place mie sa citesc horoscopul si sa citesc despre zodia mea. Pentru ca indirect mi se raspunde la niste intrebari.

Pa!

si l-a privit asa minute-n sir..

"Si l-a privit asa minute-n sir. Si si-a jurat ca nu o sa il intrebe nimic. Si totusi.. vroia sa stie totul despre el. Dar era constienta ca intrebarile sale ar fi fost degeaba. Nu i-ar fi raspuns. Tine totul in el, pentru el, nimeni nu mai are voie acolo. In acel loc indepartat din inima lui."

Imi ador imaginatia. Deci jur ca imi iubesc ideile. Si ce-mi place cel mai mult? Imi vin in cele mai neasteptate momente. O sa imi fac un carnetel. Un carnetel micut in care am sa imi notez toate ideile astea care imi vin. O sa il tin tot timpul la mine, nu de alta, dar cine stie cand imi mai vine vreo idee. Si nu am de gand s-o irosesc. Mai citisem eu despre cineva care facea asa. Si la un moment dat avea un carnet intreg cu scene.. si fix cand vroia sa se apuce de carte l-a pierdut. Deci eu trebuie sa am mare grija! La cat de zapacita sunt.. oof, o sa imi pierd intr-o zi si capul.
Plus ca eu vreau sa ma apuc sa scriu o carte. Adevarul e ca aceasta idee a ramas in statul de "idee" de 2 ani incoace. Am inceput cu "fan fiction". Am continuat cu povestiri scurte si apoi, m-a lovit ideea. Am inceput sa scriu dar niciodata nu reuseam sa termin. Ma blocam pe la capitolul 10. Partea proasta? Nici nu puteam sa termin acea poveste, imi piereau ideile fix cand era "marea scena".
Oooh!

Pa!

dar el e atat de frumos. e un dezastru atat de frumos!

Azi am stat in casa toata ziua. O zi intreaga, doar eu si muzica. Mess? Ocazional. Am facut curat prin casa, apoi am facut clatite(nu de alta, dar zilnic se vorbeste despre clatite in jurul meu, trebuia si eu sa fac). In timp ce dansam faceam curat o gramada de idei mi-au zburat prin minte. Pentru poveste.. sa vedem.

"I-a simtit privirea in ceafa si cand s-a rotit usor pe scaun, cei mai albastrii ochi din Univers o cercetau curiosi si oarecum amuzati. Zambea. Chiar zambea? Ochii nu-i jucau farse? Spera sa nu. Cei mai frumosi ochi o priveau acum, fermecati. Si pe langa asta, zambea. Realizase de cateva secunde bune ridicolul situatiei, si totusi era prea uimita ca sa se ridice. Barbatul inalt ocoleste scaunul si de pozitioneaza in fata ei. Emma, saraca, da sa se ridice dar absorbita in albastrul ochilor lui nu ii observa piciorul. Se impiedica de piciorul omului, si vine de-a berbeleacul apucandu-se de servieta lui.
Speriata, rusinata si in acelasi timp confuza se agata de mana pe care i-o intinde si se verticalizeaza cam anevoie. Stia ca trebuia sa dreaga cumva situatia. Se facuse de ras.
-Va multumesc, aa..
-Victor.
-Emma, incantata. Acum, daca ma scuzati..
Blonda incerca sa mearga drept pana la iesire. Reusi printr-o minune."


Aaa, da. Ceva de genul asta.

la mile departare..

Mm, alta dimineata. Am dormit atat de bine aseara! Si azi m-am trezit cu un chef nebun de cafea cu lapte si paine prajita. Doamne, de cand nu am mai mancat atat de simplu la micul-dejun. O sa ma duc sa-mi pregatesc cat de curand.
Da, mai bine ma duc acum. Revin mai tarziu.

minte-ma frumos.

Azi nu am de gand sa schimb nimic. O sa uit toate tampeniile pe care le-am gandit ieri. O sa fiu eu!
Zapacita, indragostita, uituca, zgomotoasa, fericita. Anca.

schimba-ma!

Azi am avut o stare de tot rahatul! Nici macar vremea frumoasa nu m-a putut inveselii. Nici macar faptul ca l-am vazut, nici ca fetele de la mine din clasa au facut glume, nici macar discutiile interesante din pauze.. nimic. Nu am realizat ce e cu mine decat la finalul zilei. In ultimele ore am inceput sa realizez, treptat, de ce ma port asa. Acum stiu. Ma purtam asa pentru ca pur si simplu nu stiam cum sa ma port. Poate ca pentru voi nu are nici o noima ce spun eu acum, dar eu inteleg. M-am schimbat. Si nu stiu ce sa cred. M-am pierdut pe mine undeva intre randurile acestui blog, undeva intre zambetele aruncate oamenilor de pe stada, undeva intre discutiile zilnice. Undeva in rutina.
In ultimul timp trec de la o stare la alta cu viteza unui roller-coaster. Azi sunt fericita si ma simt genial. Am impresia ca pot face orice, ca pot cuceri lumea.. iar maine, cad in cea mai adanca prapastie posibila si nimeni nu are vreo sansa sa ma scoata de acolo. M-am pierdut pe mine. Nu ma mai cunosc. De ce am realizat asta? De ce tocmai acum? Pentru ca azi am analizat lumea.. am stat si am privit. M-am uitat la fiecare in parte. Si am vazut ca fiecare se facea remarcat prin ceva. Fie prin calitatile lor, fie prin defectele pe care si le arata sau nu.
Am incercat sa devin independenta.. nu stiu daca am reusit. La naiba! Nu stiu daca am facut bine sau daca fac bine ce fac. Haha, asta cred ca se numeste "criza de personalitate" nu? Doamne!
Imi e frica, daca o sa ma schimb ingrozitor de mult si lumea o sa inceapa sa ma evite? Daca o sa fac ceva gresit si o sa ii alung pe toti de langa mine? Daca..
Decat sa pierd ce am acum prefer sa raman fata draguta, care ajuta pe toata lumea si zambeste tuturor. Si totusi.. in acelasi timp stiu ca am mult, mult de pierdut daca o sa o tin tot asa. De ce imi e frica sa zic "nu" ?! De ce imi e atat de frica sa raman singura? De ce ma tem de singuratate? Daca e sa fiu sigura de un lucru.. acesta e. Imi e frica sa fiu singura. Uitata.
Dar poate ca exagerez.. dar poate ca sunt paranoica. Si poate ca imi caut singura nod in papura. Dar pana la urma nu eu dau verdictul. Ei sunt cei care decid.
Atat am avut de spus. Trebuia sa ma descarc.
Pa!

jucaria destinului, victima istoriei.

Incep sa cred ca dorintele chiar functioneaza. Aseara am adormit repetandu-mi "sper sa fie frumos maine, sper sa fie frumos maine" Ia ghici. E maine si e frumos. Ma intreb daca diseara o sa imi pun alta dorinta.. o sa se indeplineasca? Aah, ce frumos ar fi! Dar ce dorinta? Mm, trebuie sa ma gandesc putin la asta. Nu vreau orice fel de dorinta, vreau una mai speciala. Ceva ce-mi doream de mult.. ceva interesant. Si totusi, daca ma alarmez degeaba? Iar ziua de azi a fost doar o frumoasa coincidenta? Urasc cel mai mult cand am impresia ca s-a intamplat ceva frumos multumita.. nu stiu, sa spunem dorintelor sau pentru ca am visat asta, ca apoi sa aflu ca a fost doar o coincidenta sau ca cineva stia ca vreau asta si a aranjat(desi faza cu aranjatul nu s-a intamplata pana acum, cine s-o faca?) toata treaba.

cum am ajuns atat de departe?

".. as fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut.
Ca timpul se turti-ntre noi,
Si ora, lovita, se sparse-n minute."

Cam asta e o parte dintr-o poezie pe care trebuie sa o invat. Am citit mai multe aseara, dar asta suna cel mai bine. Oh doamne, in afara de propozitia cu "ora" nu am retinut mai nimic din ea. Si imi trebuie sa o stiu pentru azi. Ah, am timp, o invat in metrou.
Da, e clar! Nu pot trece patru zile linistite fara ca eu sa nu fac o gafa. Nu o sa explic, nu vreau sa ma chinui sa-mi amintesc. Cert e ca fac gafe dupa gafe.

Azi m-am trezit(a se citi: am fost trezita -de mai multe ori chiar- de sor-mea, telefon, tata si telefon din nou) la 7 jumatate. Nu mi-a venit sa cred cat era ceasul. Imi venea sa injur persoana care sunase. Aah! Macar sunt singura acasa.. si totusi. Vroiam sa dorm. Ce e atat de greu de inteles? Si pe deasupra desteapta de sor-mea mai ma pune sa-i descarc si nu stiu ce program. As mai comenta, dar stiu ca imi citeste blog-ul si nu am chef sa ma cert cu ea diseara cand ajung acasa.
E urat afara. Dar urat cred ca e putin spus. Ploua si e frig iar si e innorat si.. e urat, ce sa mai ma complic. Nici nu imi vine sa ies din casa. N-am nici un chef sa ma plimb cu umbrela dupa mine. Si pe deasupra o sa se mai si holbeze lumea la mine. Urasc chestia asta cel mai mult. Ah, ma duc sa ma spal pe cap. Ca pe urma chiar nu mai am timp. Iar incep la 11.

Pa!

hai sa ne jucam de-a fericirea, vrei?

E aproape noua dimineata. Noua dimineata si eu tot nu m-am trezit. Dorm pe mine. Doamne, am dormit prea bine aseara! Nu cred ca am visat ceva. Nu, am fost prea obosita. Oh, oh. Azi ma duc iar la liceu. Nu vreau, prefer sa stau in casa, sa citesc, sa cant, sa visez.
Da, ieri am iesit in parc. A fost super tare. Cred ca incepe sa-mi placa toata treaba cu "mama-nu-mai-este-in-preajma". Am fost in Herastrau.

Ah, ma plictisesc. Vreau sa gasesc niste blog-uri bune.. nu de alta, dar imi place sa citesc si despre ce scriu altii. Stiti vreunul?
Apropo, am pus un c-box. Puteti lasa mesaje, ca doar pentru asta e. Serios acum, chiar puteti lasa mesaje, imi place sa raspund.
Momentan atat.. nu mai am ce sa spun.

Pa!

si iar o luam de la capat.

Sunt nehotarata. Sunt a naibi de nehotarata! Iar am vazut ceva ce-mi place, iar am schimbat tema pe blog. Si asta in mai putin de 3 zile. Da, bine, o sa raman la asta. Nu am de gand sa o schimb. Promite cineva ca ma plesneste daca mai schimb tema mai devreme de 3 saptamani? Multumesc.
Vreau sa ies afara, sa alerg sa ma joc. Am un chef nebun sa rad, mai mult ca niciodata. Asta poate pentru ca ieri nu prea am iesit din casa? Sau daca am iesit a fost doar ca sa iau metroul pana la ea si apoi sa intru inapoi in casa? Ciudat.
In ultimul timp am ascultat Madonna foarte, foarte mult. Atat piesele vechi cat si cele noi. Nu imi vine sa cred cat de mult imi place. Si tipa se tine bine. Ati vazut cum arata? Sincer acum! Mult prea bine pentru varsta care o are.

Saptamana asta sunt "singura". Mama a plecat in Germania cu unchiul meu iar tata e la servici cam jumatate din toata saptamana(lucreaza in ture=sta si noaptea). Asa ca eu trebuie sa am grija de casa. Mie imi convine, de mult vroiam sa fac asta. Sa vad daca sunt in stare sa am grija de casa. Vineri a fost o "mostra" din ce va veni. Mi-a placut, chiar mi-a placut. Haha, la 3 dimineata eu faceam friganele. Doamne! Ce seara.

Nu prea am multe de spus acum. Cred ca o sa editez postul diseara daca e sa se intample ceva nou.
Pa!

boo! nu-ti spun!

Am gasit niste piese super dragute. Si am realizat ca Pixie Lott e adorabila, nu credeti? :P
Da, revenind.. in seara asta sunt singura acasa. Am de gand sa pierd timpul pe net. Pana la cat rezist; chiar vreau sa vad. Inca o chestie, s-ar putea sa nu mai scriu pe blog chiar atat de des.. iar daca o fac s-ar putea sa fie scurt si la obiect. Dar ma rog, mai e pana cand voi ajunge sa fac asta. Cum am spus 's-ar putea'.
Inca 7 saptamani si vine vacanta de vara! :D

Revenind la ziua de azi..
Nu am intarziat azi la liceu. Am luat metroul si chiar am ajuns inainte sa se sune de pauza. Deci, da! Varianta cu metroul e cea mai convenabila. Ajung in 10 minute maxim la Stefan cel Mare iar de acolo fac alte 10 minute cu 5-ul. Scurtez foarte mult din drum, merita! Iar am mancat de la mec.. D: nuuu!
Franceza: A trecut rapid ora. Am scris la tabla un text interminabil. Dar mi-a placut.. haha! Am inceput sa scriu normal.. iar pe la ultimele trei, patru propozitii am inceput s-o iau in sus. Eram optimista, ce stiti voi. :>
Dirigentie: Da, deci practic la ora asta trebuia sa mergem sa plantam 'panselute'. Am iesit din liceu bine mersi, am luat-o spre Verdi si de acolo.. pauza. Nimeni nu mai stia pe unde sa o luam, am ocolit de am innebunit. Dar ma rog am plantat la panseluteee..! oh, sarcasmul asta!
Romana: Mi-am facut tema in 5 minute, cred ca nu s-a prins diriga. Sper.
Info: Hoho! Si cu ora asta D: am scris niste porcarii de intrebari. Cica marti dam test. Bleeh! Oricum iau 9/10.. eu + info = love. uu, scarcasm, iubirea mea!
Engleza: 'Anca, tu ai obiceiul sa intarzii la orele de engleza. Te rog frumos sa nu mai intarzii.. ca deja ti-ai facut obicei din asta.' Exact asta mi-a spus profa cand am intrat in clasa.. he, ce era sa-i spun in afara de 'Da, stiu, ma scuzati.'?
Geografie: Ok, nu intrebati. Am scris.. si am vorbit, ora domne! Ora!

Pa!

singura exceptie!

STEP ONE: Spell your name with songs
A - Another way to die by Alicia Keys & Jack White
N - Never forget you by Noisettes
C - Check Yes Juliet by We The Kings
A - Alejandro by Lady Gaga

STEP TWO:
Name: Anca!
Birth date: 13 Noiembrie 1994
Nickname: Jacki.
Eye Color: Caprui :o
Hair Color: Saten?
Zodiac Sign: Scorpion

STEP THREE:
The shoes you wore today: Ce-i cu ei? Tenisi mei <3
Your weaknesses: Dracu' stie. ._.
Your fear(s): Insectele, intunericul.
Your perfect pizza: Cuptorul cu lemne, Quatro Stagione!

STEP FOUR:
Your best physical feature: Um, nu stiu?
Your bedtime: 12+AM, de cele mai multe ori.

STEP FIVE: This Or That…
Pepsi or Coke: Coke.
McDonald’s or Burger King: McDonald's, nu am fost niciodat la Burger King.
Lipton Ice Tea or Nestea: Nestea. <3
Chocolate or Vanilla: Ambele sunt bune, dar prefer ciocolata. :D
Cappuccino or Coffee: Cafeaua.

STEP SIX: Do You…
Smoke: Nu
Sing: Daaa!
Dance: Aproape in fiecare saptamana? o.o" Mai putin in ultimul timp, heh.
Take a shower everyday: Evident.
Have a crush: :B
Think you’ve been in love: Da.
Want to go to college: Daaa!. 8D
Want to get married: Hmm.. va trebui, nu?
Get motion sickness: Hmm..
Think you’re a health freak: Nu DUH.
Get along with your parents: Da, banuiesc.

STEP SEVEN: In the past month…
Gone to the mall: Duh.
Eaten an entire box of Oreos: Er, nu.
Eaten Sushi: Nu cred.
Been on stage: Nu.
Gone skating: Nu.
Made homemade cookies: Sa zicem..
Gone Skinny dipping: Nu.
Stolen anything: Da.. :'D

STEP EIGHT: Ever…
Played a game that required removal of clothing: LOL NU?
If so, was it mixed company: -
Flashed anyone: Wth, nu.
Been beaten up: Nu.
Shoplifted: Cu siguranta nu.

STEP NINE:
Age you hope to be married: Nu stiu.
Numbers of Children: -
Describe your Dream Wedding: Decoratiile trebuie neaparat sa fie vintage, e dragut sa stii!
What country would you most like to visit: Hmm, Japonia? Sau Franta, Anglia.

STEP TEN: In the opposite sex…
Best eye color: Hmm.. nu conteaza? o.o
Best hair color: Orice i se potriveste.
Short hair or long hair: Idem sus.
Height: In nici un caz sa nu fie mai scund ca mine. -.- Sunt si asa destul de scunda.

STEP ELEVEN:
Number of people I could trust: Trei.
Number of CDs that I own: Nu sunt sigura.
Number of tattoos: Nici unul.
Number of piercings: Momentan 2. In urechi DUH! ._.'

Personal Quiz
Who were you with yesterday? Prieteni? Am fost la liceu, LOL.
Is tomorrow going to be a good day? Sper.
Do you like anybody? :)

THE PAST
Ever thrown up in public? LOL, da. Eram mica ._.'
Passed out because of alcohol? Nah.
What’s on your mind RIGHT NOW?: Cand se va mai termina quiz-ul asta.
What kind of home would you like? Loft.
What do you want to be when you grow up? Er.. trebuie sa ma mai gandesc la asta.
Where do you see yourself in 5 years? Habar nu am.
Do you like candy necklaces? Huh?
When was the last time you fell over or ran into something? Hehe, acum 2 zile?
Do you listen to music every day? Da!
Do you still go trick or treating? Nu.. -.-
What was the last thing you ate? Un sandwich.
Are you a fast typer? Tastez destul de repde, banuiesc.
Whats your favorite type of soda? Hmm, nu stiu.
Have you ever moved? Cu casa? o.o"
Have you ever won an award? Da.
Are you listening to music right now? Da. Ascult The Only Exception.
How long ’till your birthday? 7 luni, sau ceva de genul?
When were you the saddest in your whole life? Nu-mi aduc aminte.
Do you use ebay to buy or sell? Nu.
Who makes you mad? Unele persoane.
Have you ever heard a song written about you? Haha, NU. LOL.
Something you want to happen in 2010? Mda..

HONESTY SECTION
1. Honestly, what color is your underwear? Chiar asa interesanta e intrebarea?
2. Honestly, whats on your mind? Vreau sa termin quiz-ul asta ACUM.
3. Honestly, what are you doing right now? Tastez, doar pentru a termina acest quiz?
6. Honestly, have you done something bad today? Nu chiar.
8. Honestly, who is the last person you talked to on the phone? Zu.
9. Honestly, are you jealous of someone right now? Nu neaparat.
10. Honestly, what makes you mad most of the time? Nu am nici o idee.
11. Honestly, do you bite your nails? Nah, obisnuiam sa fac asta. -.-
12. Honestly, have you had an eating disorder? Nu.
13. Honestly, do you want to see someone this very moment? Mda.. :)
14. Honestly, are you keeping a big secret now? Nu.. cred.
15. Honestly, do you have a friend you don’t actually like? Duh, cine nu are?
17. Honestly, are you in denial? Hm..
18. Honestly, do you get up in the middle of the night and eat? Uneori.
19. Honestly, do you like anyone? :">
20. Honestly, does anyone like you? Nu am nici o idee. :B

ANGER SECTION
1. What do you do when you’re mad? Vorbesc cu prieteni? :o
2. What’s the worst thing you’ve done when you were mad? Am aruncat cu lucruri?
3. Ever made anyone cry when you were mad? Cred ca da.
4. Do you swear when you’re mad? Mai tot timpul ca sa fiu exacta.

CRYING SECTION
1.When was the last time you actually cried? Saptamana trecuta..
2. Ever cried yourself to sleep? Cine nu o face?
3. Do certain songs make you cry? Uneori.
4. What usually makes you cry? (..)

HAPPY SECTION
1. Are you usually a happy person? Cred ca da.
2. What makes you the happiest? Cand toata lumea e fericita.
4. Do you believe in yourself? Banuiesc.
5. When people say they think you are good looking/pretty, do you get happy? Ha! Poate.



Daa! Am scapat si de quiz-ul asta luung. Nu mai fac altul! Hah. 8D
Ok, atat a fost. Pa! :D

ultimele cuvinte.

Ultimele mele cuvinte adresate tie.
Uneori, ma gandesc serios ca inca iti mai pasa. Ma prefac indiferenta la tot, poate ca par ca m-am schimbat cu totul, iar tie, par ca nu mai imi pasa absolut de loc. Dar adevarul este ca, inca imi pasa.. In anumite momente imi e dor de tot ce am facut, impreuna.
Se pare ca ti-ai 'gasit' prieteni noi si e timpul ca eu sa imi iau ramas bun, si sa plec. O data ce ma decid sa plec, crede-ma, nu o sa ma mai intorc.
Nu, nu ti-am spus niciodata lucrurile pe care ar fi trebuit sa ti le spun. Si imi pare rau ca ai decis lucrul acesta. Speram ca macar vei vrea sa vorbim. Sa-mi explici, sa-ti explic. Sa ajungem la un acord. Dar nu, se pare ca ai decis sa rezolvi toata treaba in alt fel. Ti-am mai spus, 'de acord cu tine, daca asta ai decis.. fie'.
Asta nu inseamna ca nu ne vom mai vorbi. Eu sper din tot sufletul ca tu inca o sa vrei sa imi mai adresezi macar un 'buna!'
Este uimitor cat de usor se poate strica ceva, nu? ;)

cat de usor..

Ah, nu-mi vine sa cred cat de usor sunt in stare sa renunt. Credeam ca sunt mai incapatanata, ca lupt pentru ce-mi place. Ca nu plec urechea la tot. De unde?!
O singura critica din partea persoanei potrivite si renunt. Nu stiu de ce, urasc cand fac asta.
Stiu, stiu. Am spus ca nu mai scriu despre mine, haha! Inca o chestie de care nu ma tin. Dar parca ma eliberez cand scriu despre mine pe blog. Oricum, am schimbat tema, trebuie sa sarbatoresc printr-un post. Nu aveam de cand sa o schimb pe cealalta prea curand.. dar tema asta pur si simplu mi-a facut cu ochiul. Vorbesc foarte serios!

Maine aflu pana la urma ce fac cu toata treaba asta. M-am saturat sa tot astept. Si da, stiu, s-ar putea sa mi se spulbere toate visele cu un singur cuvant. O negatie. Si mi-e frica, recunosc. Dar nu mai pot sta asa.. de 4 zile am mainile bocna si tremur si nu ma pot concentra. Nu mai am rabdare pana maine.
Pa!

o noua poveste.

Mi-am spus ca nu o sa mai scriu pe blog, cel putin un timp. Si am sa ma tin de chestia asta, nu voi mai scrie nimic despre mine. Dar nu pot sa nu scriu. Vreau sa scriu! Asa ca m-am hotarat sa ma apuc de o noua poveste. O voi posta aici, fie ca postez cate un capitol, fie ca postez doar fragmente.. am sa scriu.

"Tresari cand alarma incepu sa rasune prin camera goala. Era un dezastru, nu isi mai amintea cum ajunsese acasa si nici cum ajunsese saraca ei camera in halul ala. Singurul lucru ce ii zbura prin memorie era masina ei argintie gonind pe bulevard si pe ea incercand orbeste sa navigheze printre siroaiele de masini colorate. Centrul Bucurestiului seara era o priveliste destul de placuta, daca stiai de unde sa privesti. Dar ea nu avea timp de asta, era mult prea grabita.
-Vreau un cappuccino! urla ea cat o tinura plamanii. Spre uimirea ei auzi niste zgomote infundate din bucatarie..
Durerea de cap disparu rapid cand sari din pat si se indrepta in slowmotion spre bucatarie. Mai nou credea ca s-a trezit intr-unul din filmele lui Van Damme. Incerca din rasputeri sa-si aduca aminte cine mai avea cheia apartamentului ei.. auzi pasi grabiti.
Facu un pas, inca unul si incerca sa sara pe persoana necunoscuta din bucataria ei.
-Anna, sunt eu!
Cazu pe jos.

Numele meu? Austen, da, Austen. Exact ca scriitoarea Austen. Prenumele? Anna. Porecla mea? Anna. Aveam 22 de ani cand viata mea s-a schimbat radical. Pe atunci habar nu aveam ce sa fac cu ea. Tocmai absolvisem facultatea, ma angajasem la un trust de presa destul de important si incercam din rasputeri sa ma adaptez la noua viata de persoana independenta. Mi-am jurat ca o data ce voi intra la facultate am sa incetez sa ma mai bazez pe parintii mei. Zis si facut, doar ca nu anticipasem dezastrul ce avea sa vina o data cu dorinta mea de libertate.
Ce nu stiam eu pe atunci? Multe lucruri. Ce am invatat in facultate? Pe langa cursuri? Multe.
Stiu ca in prima zi de facultate s-a luat gardianul de mine, nu vroia sa ma lase sa intru. Am inceput sa tip la el(de mentionat: imi perd rabdarea usor). Bietul om a inghitit cu greu, agitat. Si cu zgomot. Dupa serviciu, probabil s-a dus in vreun bar si i-a povestit barmanului: "S-a luat o muiere de mine, ceva de groaza lumii, din cauza ca am confundat-o cu o pustoaica de liceu.. A fost oribil, zau asa.."
Cum am ajuns eu in situatia de mai sus? Nici eu nu stiu, dar poate daca privesc cu cateva zile in urma.."


bun, si cam aici se incheie sa spunem "prefata".

renunt..

renunt sa mai scriu pe blog un timp. pa!

nu vreau sa imi gasesc scuze, e clar precum cristalul.

M-am saturat sa ascult la infinit aceeiasi melodie. Melodia care imi rasuna in cap tot timpul. M-am saturat de ea. E o melodie ce imi canta la infinit viata, canta, canta si canta. De ce nu se opreste? De ce nu se schimba? Acelasi ritm monoton, un jazz? Nici nu imi dau seama ce gen e.
De ce nu poate ceva sa dureze? De ce trebuie totul sa se sfarame la un moment dat la fel ca un castel de nisip? Nu putem face ceva? Sa construim un sant adanc in jurul castelului, sa il protejeze de apa. Trebuie sa fie ceva. Chiar daca va trebui sa il inchid intr-un glob de cristal, am sa fac asta. Atata timp cat imi va permite sa pastrez intacta amintirea si clipa. Sa inghet momentul. E perfect, e perfect. Nu a fost niciodata mai bun.
Uneori imi doresc sa am o bagheta magica. Doar sa dau putin din ea si un praf magic sa acopere tot ce imi este drag. Diseara vreau sa uit ca timpul imi aluneca printre degete. Ca nisipul, exact ca nisipul. Am sa inghet clipa.
Nici eu nu stiu ce gandesc. Nu, stiu ce gandesc! Stiu, dar nu am idee cum sa ma exprim. Nu ma pricep la cuvinte. Nu stiu sa imi exprim sentimentele. Dar din cand in cand imi vine sa urlu cat de tare ma tin plamanii. Sa spun tuturor ce am pe suflet. Uneori chiar nu mai pot tine in mine. Si sa ma prefac ca totul e ok, ca totul e perfect. Uneori chiar si mie imi pica masca. Uneori uit sa o port. Uneori imi doresc sa ies afara fara masca, sa vad ce vor spune ceilalti daca o vor vedea pe Anca cea fara masca. Anca cea tacuta, timida, fara ideei si fara sperante. Anca cea speriata. Ma intreb cine va mai sta cu mine.
Nu ma pot intoarce la perioada cand credeam in orice? In care nu imi era frica de parerea celorlati? Si in care nu stiam absolut nimic despre lume? Nu stiam cat de mult te pot rani niste ganduri sau niste "prieteni". Inca imi aduc aminte de rasul inocent. Radeam din toata inima pe atunci. Dar incet sentimentele acela au fost incuiate departe, am crescut. Am uitat. Mai vreau sa ma intorc la acea perioada.

Aah, simt un iz de tigare..

nu pot da timpul inapoi, nu?

Nu, nu vreau sa creada cineva ca aceasta postare are legatura cu ceva din viata mea. Sunt doar ganduri, ganduri asternute pe o pagina de blog. Uneori chiar imi doresc sa nu mai ma gandesc la astfel de lucruri. Sa nu mai analizez totul. Pur si simplu sa fac ce simt, fara sa ma gandesc la consecinte. De fapt, ia stai. Eu de obicei cand uit sa ma gandesc la consecinte nu mai pot sa dorm in seara respectiva. Mi se invart tot felul de scenarii in minte, care mai de care mai ciudate si proaste. Nici unul nu se termina cu bine.
De ce uneori trebuie sa renunti la ceva sau sa faci ceva gresit pentru a castiga ceva sau pentru a avea incredere? Daca din cauza ca ai spus ceva gresit la un moment dat o sa se duca totul naibi? Daca doar cateva vorbe aruncate acolo sunt scanteia care aprinde focul. Daca asa se intampla? Ce ar trebui persoana respectiva sa simta, sa gandeasca? Imi este frica.
Si daca pe moment nu realizez.. dar tot acele vorbe o sa distruga si tot ce am eu? La cum vad eu lucrurile sunt anumite lucruri pe care le pot pierde si eu si asta doar din cauza chestiei aleia. De ce? De ce? De ce?!
Si totusi, scenariile astea o sa ma omoare intr-o zi. Nu vreau sa stric tot ce am. Nu, nu!
Dar daca stau bine sa ma gandesc zilele astea au fost prea frumoase, mult prea frumoase. Daca e doar calmul de dinaintea furtunii? Oh doamne, sunt ingrozitoare. Si poftim! Din nou, iar ma gandesc la mine. Doar la mine, am deviat complet. Si am uitat iar ca momentan nu eu trebuie sa-mi fac atatea griji, nu azi, nu acum. Curand banuiesc, dar nu azi. Sper.
Dar daca e sa privesc problema din alt unghi.. de ce nu pot sa am incredere? Eu vreau sa am incredere.. chiar vreau. Dar tot ma framanta, imi este frica. Pana la urma aflu peste cateva ore, banuiesc.

din seria "scrisori tampite de amor pe haicinci"

Deci bitch draga, sau "miki" sau "mishi" sau "mihaela-mama" dupa cum se pare eu am cedat prima si am sa iti scriu prima scrisoare de amor. Te rog sa observi faptul ca scriu cu litera mare la inceput de propozitie. A se citi: "pentru tine fac orice, chiar si sa scriu corect!"
In timp ce ramaneam fara idei pentru acest comment am observat ca ti-ai pus poze noi. Banuiesc ca o sa imi ceri cat de curand si un autograf(comment), corect?
Ok, o prima scrisoare destul de scurta, zic eu. Asa.. iti astept raspunsul cu nerabdare. Si sa nu te prind ca e mai scurt decat al meu. Nu de alta, dar azi chiar am chef sa citesc. Deci spor la compus monster-commenturi.

Te iubesc.
A ta, Anca.

- - - -

Bucuresti , 6 aprilie , 2010

Draga Jacki ,

Nici nu-mi trece prin cap sa scriu o scrisoare mai scurta decat a ta , pentru ca stii foarte bine ca o data ce ma incapatanez , obtin ceea ce vreau , si daca mishilica (de precizat , cu M mic ) spune ca va face o scrisoare mai lunga decat a Ancai a.k.a. Jacki a.k.a. papusa scumpa , atunci chiar asa se va intampla . De asemenea , apreciez faptul ca scrii corect pentru mine , si numai pentru mine , ca drept dovada de apreciere , si eu fac la fel .S-ar putea sa ma crezi agramata pentru ca nu folosesc diacritice .. dar ce sa ne facem ; lenea isi spune cuvantul . Vreau sa-i transmiti surorii tale , Cecilia a.k.a. Ceci a.k.a. Strechi numai bine , precum si Tabathei .
Si cred ca te trezesti cu una dupa ceafa daca ma mai intrerupi pe mess .. sau Messenger , cand eu incerc sa depasesc ca lungime , scrisoarea pe care mi-ai lasato .
Cu stima si respect , a ta prietena , miShi/mishilica/bitch/s.a.

P.S. : Sa-mi pastreszi clatite .

- - - - - -

Draga Mishi,


Ma bucur ca ai luat in serios indemnul meu de a scrie o scrisoare mai lunga ca a mea. M-a bucurat mult de tot raspunsul tau. Nu imi vine sa cred ca l-ai scris atat de repede. A se citi: "nu puteai sa te misti mai repede?"
Reluand o mica particica din conversatia noastra pe skype; e telepatie. Telepatie iti zic! Si cand te gandeai ca doar noua ni se intampla.
Imi cer scuze pentru dimensiunile acestei scrisori. Nu am inspiratia necesara pentru a scrie o scrisoare lunga.

A ta, Anca.

- - - - - -

Bucuresti , 6 aprilie , 2010

Draga mea Jacki ,

In continuare , palma dupa ceafa inca se aplica pentru ca , de vreo 2 minute ma tot freci la taratacuta sa ma uit la avatarul , implicit , la moaca domnisoarei A , si eu mi-am cam foarte mult pierdut inspiratia , daca ma intelegi . Acum iti ceri scuze si ma intrebi ce inseamna statusul meu .. starea mea , pe hi5 . Te anunt cu seninantate ca se mai adauga una dupa ceafa , caci ca fiindca pentru ca mi-am pierdut ideea DIN NOU , plus de asta , statusul inseamna " Te iubesc " .
Acum , spre dezamagirea fanilor as putea spune ca ai luat-o pe celalalt trotuar pentru ca razi si vorbesti singura . Si e liniste .. nu se aude nici MUSCA in conferinta .. (da , bateam un apropo) numai tu vorbesti si razi singura . Mai noi , mai si canti . Acum iar ma intrerupi si deja tare mi`e ca iti f*t una . Doamne iarta-ma ca a trecut Pastele ! Iar mi-am pierdut ideea , si acum tre sa inventez una noua .
Acuma , imi mai trimiti si mesaje pe skype , deci presimt ca o sa ti`o foarte cam iei cat de foarte curand .

Cu DRAGOSTE , mishi.

P.S. Mai da'le dracu de mesaje ca imi piuie skype`ul in casti .

- - - - - -

Draga mea Mishi,

Asta ca sa continuam ciclul "scrisori tampite de amor pe haicinci". M-am decis sa-ti scriu in sfarsit un raspuns la calduroasa ta scrisoare. Ma incanta energia ta si dragostea cu care imi dedici randurile. E tarziu, sunt plictisita si incerc sa fiu amuzanta. Un cocktail care mai mult ca sigur o sa faca "boom" cat de curand.
Vreau sa iti spun cat de mult apreciez faptul ca ai iesit azi din casa si ai mers la film. Filmul a fost penal, apropo. Deasemenea ma bucura faptul ca am fost pana in Unirii. Dar din pacate nu am reusit sa mancam mai nimic pe acolo.(doar pentru asta exista Unrii, mancare!) Trist.
Iar nu reusesc sa fac o scrisoare kilometrica. Si deja am ramas fara insipiratie. Imi este teama ca nu am fost nici de data aceasta amuzanta, insa sper ca randurile mele te-ai facut macar sa zambesti.

A ta, Anca.

iarta-ma!

Uit tot timpul ca eu sunt de vina ca ajung in anumite situatii. Sunt atat de preocupata sa-mi gasesc scuze incat uit complet ca eu am inceput totul si dau vina pe altii. De ce ma complac in situatia asta?

Iarta-ma ca sunt atat de obositoare. Iarta-ma ca te innebunesc tot timpul cu problemele mele. Iarta-ma ca uit sa te ascult. Iarta-ma ca iti vorbesc intr-una despre aceeiasi problema. Iarta-ma ca nu iti ascult sfaturile. Si te rog, mai iarta-ma ca uneori uit sa iti multumesc.
Nu stiu daca o sa citesti acest post, dar vreau sa stii cat de mult tin la tine. Si ca nu o sa te las sa pleci atat de usor. Te iubesc prea mult. Esti ca o sora pentru mine.

Pa!

ce ai insemnat pentru mine va ajunge intr-un final doar o amintire.

Ce inseamna sa fi agitat? Dar agitat cu adevarat. Sa nu poti sta locului. Sa iti misti picioarele in mod nervos.. sa nu mai te concentrezi la ceea ce faceai? Tocmai am aflat. Mobil prost! Nu imi arata tot mesajul. Am primit un mesaj ciudat de la ea. Si tampenia asta de mobil nu vrea sa imi arate tot mesajul. Imi spune *text lipsa partial*. Vreau sa aflu! Ma ingrijoreaza. Ah, grozav! Mi s-au racit mainile. Am emotii? Eu asta patesc cand am emotii, dar de obicei mi se racesc mainile ingrozitor inaintea testelor importante. Ciudat.
Ce zi stupida.

Oh doamne, cred ca m-am holbat la mesajul ala jumatate de ora! Am mai sters si din mesaje in speranta ca o sa imi apara(eu nu mai am spatiu liber pe telefon) si nu a mers. Imi bate inima ingrozitor.

Tampenie de telefon! Pa.

si tot ce am auzit a fost vocea ta, spunandu-mi ca primesc ce merit.

Ma ascund in spatele unor cuvinte bine alese. Nu am cui sa ii spun toate astea si oricum "hartia e mai rabdatoare ca omul" dupa cum spunea Anna Frank. La mine s-ar traduce mai usor prin "internetul e mai rabdator ca omul". Nici nu stiu cum sa incep. Am multe de spus, dar nu imi vine sa dau totul afara atat de usor. Plus ca sunt anumite chestii pe care chiar nu le pot spune deoarece sunt anumite persoane mai importante ce imi citesc blogul si nu vreau sa fac vreo gafa.
Imi e dor. De cine? Las la latitudinea voastra raspunsul.

Credeti in dorinte? In stele cazatoare, crai nou si dorinta de anul nou? Credeti ca devin realitate? Eu una nu stiu ce sa cred. Oricum, nici nu imi aduc aminte ce dorinta mi-am pus de anul nou. Iar ultimul crai nou pe care l-am vazut a fost acum vreo doua saptamani.. iar nu imi aduc aminte. Sau imi aduc? Parca mi-am pus dorinta cum ca "sper sa nu ma mai cert niciodata cu mama". Hm.. da, parca asta a fost dorinta.

Ascult in prostie Linkin Park. M-am reintors la vechile mele trupe. Imi era dor de versurile lor.

Pa!

in adancul nostru vrem sa credem ca finalurile fericite sunt adevarate!

Am intrat doar ca sa spun "Paste fericit!"

<3

banuiesc ca suntem cu totii la un telefon departe de a pica in genunchi.

Mi se pare mie sau posturile mele devin din ce in ce mai scurte? Mi se duce cheful de a scrie? Hmm, sper ca nu.
Azi m-am trezit destul de devreme. Si desi m-am culcat mai tarziu decat de obicei aseara, parca nu am avut chef sa dorm. Sunt in picioare de la opt jumate. Azi cred ca o sa fie mai cald decat ieri. E soare afara, si nu pare sa bata vantul ca ieri. Ma intreb daca o sa iesim si azi afara. Ar fi frumos. Chiar ar fi frumos!

Da, e clar. Posturile mele sunt din ce in ce mai scurte. Poftim, nu mai am ce sa spun si nu am umplut nici un sfert de pagina. Oof..

Pa!

mi-am frant inima pe drum;

Haha, uneori presimtirile mele nu sunt bune de nimic! Sa spunem ca nu s-a adeverit ce credeam eu ca o sa se intample. Si chiar ma simt bine..
Intr-o oarecare masura ma bucur si pentru ea; stie de ce. De fapt, ma bucur mai mult pentru saracii ei nervi.

Azi am iesit afara. A fost superb. A fost cald si am fost in parc. 6 ore! Chiar nu mi-a veni sa cred cand am calculat.
A trebuit sa o iau pe jos, RATB e in greva. La intoarcere am luat metroul. Haha, a fost destul de amuzant.

Nu prea ma simt in stare sa scriu pe blog acum. Vorbim maine!

Pa!

mi-as da si ultima suflare pentru a te face sa intelegi..

am o presimtire proasta; aflu peste cateva ore.