suflet.

Music: Leonard Cohen - Dance Me to the End of Love

Dragă suflete,

așa-i că parcă nu ți-am mai scris de prea mult timp? Pe ce cărări ai mai rătăcit?
Ce-i drept nu am avut nici timpul și nici inspirația necesară să îți scriu. O propoziție îmi părea prea puțin și prea superficială pentru tine, așa că am decis să aștept momentul oportun pentru a-ți mai da vești despre posesoarea ta.
Eu mă plimb în continuare pe străzi uitate de timp și văd năluci pe bănci în parcuri. Nu sunt singură, nu îți face griji, vântul are mereu grijă de mine. Problema cu aceste plimbări, însă, constă în faptul că mă pierd pentru perioade lungi de timp. Știi ce-i cel mai amuzant? Faptul că nu îmi mai amintesc nimic atunci când ies într-un final din ceață și mă scald iar în soare.
Mi-am pierdut inspirația, suflete. E uitată undeva printr-un vagon, probabil. Știi și tu, în vreun tren dintre cele în care încercai să mă convingi să urc, spre Sighișoara sau Sibiu. Mai ții minte?
Am să vin după tine, suflete. Am să te caut prin toate barurile și librăriile din Bucureștiul ăsta vechi și ponosit până am să te găsesc. Așteaptă-mă, căci vin!

melancolie.

Music: Saliva - Rest in pieces
Gânduri: "Will you feel brave enough
to let me into the very mind
that tears you apart?

Burden me, I beg of you.
Together, we can handle the weight."
— Noor Shirazie

Ultima oară când am stat să îmi pun gâdurile pe foaie am scris despre dor. Aproape se împlinește un an de atunci. Era zăpadă și mult mai frig afară.
Am spus atunci că dorului nu îi poți da vreo formă. Îl simțeam atunci, ca și acum de altfel, ca pe un gol dureros. Este un gol în stomac. Este senzația pe care o ai când decolează avionul, când primești o veste proastă, când aștepți un răspuns de care îți este frică. Și, cu toate acestea, tot ce am menționat mai sus sunt doar momente trecătoare. Dorul, în schimb, e constant.
Sunt zile când fără să vrei sau să poți controla te surprinzi gândindu-te la anumite clipe. Lucruri pe care nu le-ai făcut, pe care ai fi vrut să le faci, pe care ar fi trebuit să le faci.
Un sărut.
O îmbrățișare.
Mai mult.
Mai îndelung.

Nu pot să controlez aceste gânduri, nu pot să îmi impun să nu mă gândesc. Ele vin și pleaca la fel ca valurile mării. Eu sunt marea și vântul este prietenul meu bun. Eu trebuie să accept aceste gânduri ca fiind parte din mine.
Cu toate acestea încă îmi reproșez când mă surprind rătăcind pe cărările ce duc acolo.

Dar timpul le vindecă pe toate. Cel puțin așa îmi spun atunci când simt că valurile sunt prea dese, prea înalte.

metafore.

Music: Passenger - Let Her Go
Gânduri: “N-am înţeles că tot ce nu am iubit la timp, am pierdut.”
— Octavian Paler

În ciuda faptului că îmi place să mă pierd în metafore, tare mi-e teamă că dorului nu îi pot da nicio haină. Dorul nu îl poţi aranja, nu îl poţi impacheta frumos. Dorul pentru mine este un gol rece, dur, dezbrăcat de orice metaforă, fluturi în stomac.

lanţuri.

Music: Aproape Unplugged - Sa-mi Canti Cobzar
Gânduri: “And silence, like darkness, is a language.”
— Hanif Kureishi

Visez straniu şi tot mai des despre înstrăinare. Se termină anul, totul cântăreşte mai greu şi îmi simt oasele cum trosnesc sub greutatea lucrurilor ce le adun cu fiecare lună trecută. Visez cum oameni cunoscuţi se prefac în străini în faţa ochilor mei şi-mi spun că totul a fost o joacă, o alergătură nebună pe străzi pustii, fără un scop. Mă visez încercând să-mi exprim gândurile, să mi le ordonez şi cum alerg ţinând de mână un străin cu chip cunoscut. Mi-amintesc de lucruri demult uitate şi îngropate dar pe care nu mă lasă să i le spun, mi-amintesc de păduri şi zăpadă.
Cu toate acestea, închei anul împăcată, ştiind că mă pot întoarce să cutreier acele străzi prăfuite fără teama c-am să privesc în vitrina unei librarii şi-am să văd vechi fantome. Închei anul ştiind că am luat deciziile bune.

catharsis.

Music: A Day To Remember - If It Means A Lot To You
Gânduri: “Sometimes you climb out of bed in the morning and you think, I’m not going to make it, but you laugh inside — remembering all the times you’ve felt that way.”
— Charles Bukowski

Pentru D.
Mi-e dor rău de mare. Mi-e dor să mă ude un val şi să mă scufund şi să uit de lume acolo jos, sub apă, atât cât îmi permit plămânii. Dar marea nu-i aici, ne despart încă sute de kilometri şi cerul meu e întunecat iar vântul mi-e supărat şi smulge copacii din rădăcini; parcă m-ar simţi. Aş smulge şi eu copaci cu tot cu rădăcini de-aş putea. I-aş arunca peste blocuri de parcă ar fi scobitori şi as lăsa pe jos o pătură moale de frunze de caramel. M-aş urca pe Casa Poporului şi aş privi apusul singură.
Mi-am înecat iarăşi demonii în cerneala stiloului şi mi-am spălat sufletul acolo unde ştiu că voi găsi întotdeauna alinare şi înţelegere: în scris. Sunt fericită căci mi-am găsit pacea.
Ea nu.
Ea nu poate accepta înfrângerea; dar ce-i o bătălie câştigată într-un război care te consumă şi-ţi macină sufletul? Copilă dragă, iubirea ar trebui să-ţi aducă liniştea şi fericirea, nicidecum zbucium şi amăgire. Spui că-i vina ta dar este oare vina mării când vântul o agită şi îi creează valuri nervoase? Tu nu ai nevoie de vânt, copil, ţie îţi trebuie soare cald şi iubitor.

avion.

Music: The 1975 – You
Gânduri: “I’m honestly not a bad person, my heart is in the right place; it’s just that my head isn’t.”
— Adam Zucconi

Pe vremea când avioanele însemnau că cineva mă poartă în gând și orele fixe îndeplineau dorințe, eu îmi desenam visurile cu cretă colorată pe asfalt.
Acum acel asfalt e spălat de ploi și abandonat. Creta e uitată într-un sertar iar ceasurile și-au pierdut magia.

Mi-am irosit dorințele și avioanele nu-mi mai spun nimic, își văd de destinație.

arămiu.

Music: Poets of the Fall - Cradled in Love
Gânduri: “I have lost and loved and won and cried myself to the person I am today.”
— Charlotte Eriksson

Căldură şi linişte. Mă simt ca un copil mic cu mâinile încleştate de fusta mamei, mă simt în siguranţă.
Sufletu-mi se odihneşte liniştit pe pătură în timp ce eu citesc în pace. E linişte şi vântul îmi răsfiră cuminte părul. Iubesc perioada asta mai mult decât orice. Or să vină ploi mărunte şi rafale calde ce vor coase un covor de frunze pe asfalt, or să vină nopţi cufundate în miros de ceai şi iubire şi am să simt totul mai profund, mai intens. Dar acum citesc netulburată la umbra pomilor încă verzi în timp ce sufletul meu se odihneşte obosit de cât a alergat în vara ce acum se apropie de final.
Septembrie îşi aşteaptă liniştit rândul cu nostalgia şi parfumul lui. Începutul lui Septembrie a fost întotdeauna special pentru mine, mereu mi-a alinat grijile şi mi-a adăpostit visurile căci la fiecare început de toamnă îmi pun noi dorinţe şi îmi conturez timid noi iluzii.
În acest Septembrie îmi doresc doar două lucruri: iubire şi înţelepciune. Îmi doresc să pot să văd mai limpede lucrurile în care merită să-mi vărs părţi din suflet, îmi doresc să nu mă mai las păcălită de măşti şi nu în ultimul rând, îmi doresc să pot cumva să ofer la fel de multă iubire pe cât primesc din partea oamenilor minunaţi care mă înconjoară.
YourippedmeintopiecessosmallIwasn'tsureIstillexisted.

stele.

Music: Kanye West - Heartless
Gânduri: “I only write when I am falling in love, or falling apart.”
— e.s.

Balansoar. E seară şi puţin răcoare şi eu îmi strâng puţin mai mult puloverul pe mine. Încet, încet mi se linistesc gândurile şi pot să privesc stelele fără să îmi întunece ceva vederea. E senin şi fiecare stea sclipeşte liniştită.
Am atâtea cuvinte în mine şi atâtea idei dar uneori nu ştiu să le exprim, nu ştiu cum să le adun, să le leg, să-mi fac un şirag şi să-l port la gât. Am atâtea imagini în cap şi mi-e teamă că nu am să le pot exprima vreodată.
Am un zbucium în mine, am o pasăre ce vrea să iasă la lumină, să-şi întindă aripile şi să zboare spre zenit.

tren.

Music: Marina And The Diamonds - Lies
Gânduri: “You learned to run from what you feel, and that’s why you have nightmares. To deny is to invite madness. To accept is to control.”

M-am rătăcit. Sunt pierdută undeva pe o stradă liniștită și nu-mi pot găsi drumul spre casă. Am alergat cu sufletul meu de mână până aici. Mi-a spus: "Hai cu mine, hai într-o aventură!" și am mers cu el.
Acum am rămas doar eu cu prietenul meu bun, vântul. Mi-a răsfirat părul ușor în semn de "descurcă-te". Nu mă poate ajuta mai mult de atât dar e plăcut să știu că nu sunt singură pe strada asta. Deşi vântul nu-mi stă tot timpul alături.
Este un contrast incredibil între nevoia mea aprigă de a smulge copacii din rădăcini, nevoie pe care am avut-o doar cu câteva zile în urmă și calmul ce îl găsesc pe strada asta.
O fată cu ochi de ciocolată îmi face semn să o urmez. Poate trebuie să renunț cumva la obiceiul ăsta copilăresc de a mă lua după oricine îmi stârnește puțin interesul însă acum sunt singură și mereu am fost într-o fugă să scap de senzația de singurătate. Ironic este că la finalul zilei îmi dau seama că îmi place de fapt să-mi ascult uneori singură muzica, să-mi împart uneori cafeaua doar cu gândurile mele și să îmi petrec drumul cu metroul scriind sau citind în liniște. Și totusi mi-e groază de singurătate și abandon.
Ochii de ciocolată m-au condus la gară. Am privit-o mirată și mi-a zâmbit. Un deget subțire îmi indică trenul ce mă va duce la Sibiu. Superb și viu și departe de casă, asta îmi inspiră orașul ăsta.
"Ia trenul!" îmi spune și dispare.

liber.

Music: Alexandru Andries - Cea mai frumoasă zi
Gânduri: “Years of love have been forgot
In the hatred of a minute”
— Edgar Allan Poe, “To”

M-am plimbat pe poteca trecutului şi am citit vechi poveşti. N-am ştiut dacă să plâng sau să râd aşa că n-am avut nicio reacţie. Poate că şi ăsta e un semn.
Câte prostii, câte greşeli, câte lucruri neînsemnate pe care eu le consideram importante. Eram copil naiv şi ameţit, eram influenţabilă şi credeam că totul contează şi că totul trebuie notat, înregistrat.
V-am păstrat în dulapul meu lângă primăverile încheiate şi trandafiri uscaţi legaţi cu fire mov. V-am ţinut aproape de sufletul meu crezând că merită, că o să însemne ceva pentru voi. Rupeam din mine ca să le fie altora bine, eu nu existam, mă faceam mică doar ca să îi mulţumesc pe alţii. Ce copil! Suflete, ţie ţi-am scris ani de-a rândul chiar şi dupa ce ai rămas doar o fantomă, o simplă idee a persoanei ce erai odată.

***
"Eram naiv şi eu şi ştiam să te cred."
Mi-am dat seama acum că nu are rost să te agăţi de oameni care nu te înţeleg, care nu dau doi bani pe tine. Este ciudat, un singur cuvânt m-a facut să tresar, un cuvânt m-a făcut să realizez ce oarbă am fost. Eram "tristă" că scriam aici ce-mi trecea prin minte? Eram "tristă" că-mi exteriorizam sentimentele şi le aranjam într-un mănunchi de cuvinte frumos alese? Sau eram "tristă" pentru că nu eram ca voi, că simţeam totul prea profund şi că îmi păsa prea mult?
Mă cert singură acum, desigur. M-am desprins de voi, mi-am luat zborul şi nu am fost vreodată mai fericită. Dar n-am să vă şterg, am să vă las aici închişi între aceste rânduri drept mărturie.

cerc.

Music: The Civil Wars - Dust To Dust
Gânduri: "But you see, there is a graveyard in my mouth filled with words that have died on my lips."

"O săgeată nu poate fi lansată decât dacă o tragi înapoi şi o forţezi." Frumos spus. Nu-mi amintesc unde am citit asta sau cine a spus-o, însă îmi place. Îmi lasă impresia că indiferent prin ce treci în viaţă, mereu vei fi lansat în faţă, vei trece peste. Dupa atâta tăcere reuşisem să-mi adun câteva gânduri într-un mănunchi şi eram hotărâtă să le aştern aici. Mi-au scăpat însă, aşa cum au făcut adesea în ultima perioadă. M-am gândit la păsări şi cărţi care te fac să plângi, tatuaje şi săgeţi, curaj, pierdere şi teamă. Vreau să fiu mândră şi curajoasă şi să nu mai las cuvintele să-mi piară pe buze înainte să le pot pronunţa. *** 12 iunie 2012.
"Nu ierta dacă nu eşti pregătit să uiţi." Îmi amintesc acum de sfaturile unei vechi prietene. În momentul acesta îmi pare rău că n-am întrebat-o ce se întâmplă dacă vreau să uit dar nu sunt pregătită să iert. *** Am găsit aceste rânduri scrise de mine prin 2012 într-un caiet prăfuit de geografie. M-a bufnit râsul. Iată, cititorule, de ce nu reuşeam eu în clasa a unsprezecea să reţin toţi munţii ce se găsesc în China.