goodbye.

Ah, in sfarsit. Pot sa scriu randurile acelea de mult uitate. Simt ca pot sa las in urma totul. In sfarsit, mi-am adunat destul curaj pentru a asterne aici un ultim gand cu titlul de "la revedere"! M-am amagit pana acum cu jumatati de masura si mi-am irosit noptile gandindu-ma la "cum ar fi daca maine.." dar n-are rost. Si acum mi-e clar. Clar precum cristalul, cum am spus si acum mult timp. "nu vreau sa imi gasesc scuze, e clar precum cristalul." Asa ca o sa-mi tin capul sus, spatele drept si o sa merg inainte. Nu o sa-mi las privirea in jos nici o secunda si in fata nimanui. Nu au nici un drept sa ma judece. Eu fac ce cred eu ca e mai bine pentru mine. Si eu cred ca asta e cel mai bine pentru mine acum. Maine nu stiu. Dar acum e bine. Si asta vreau.

“Until we meet again.. until then, goodbye!”

Asta ar fi trebuit sa fie un ultim gând, un ultim rând scris pe o coala alba de hârtie pătată de gândurile mele și lacrimi hoinare. Dar rândul acela refuza sa se lase scris, iar foaia aceea de hârtie ajunge de multe ori la gunoi. Alături de alte foi la fel de ghinioniste ce au rămas fără un ultim rând.

Asta e. S-a terminat. Totul. De maine o iau de la capat. Noapte buna!