better in spring.

S-a terminat. Gata. A plecat.
Promit sa nu mai las iarna sa-mi intre-n oase si-n sange. Am maturat-o si din suflet asa ca nu-mi mai fac griji. Maine e primavara!

guilt’s eating me alive.

You know what sucks?

Realizing that everything you believe in is complete and utter bullshit;

save me from myself.

technically, i'm single.
emotionally, i'm taken
because in my heart, i'll
always be his girl even if he
doesn't know at all.

forever young.

M-am împăcat cu mine. Am semnat un tratat de pace. Undeva între gustarea de la miezul nopţii de astă-noapte şi micul-dejun de azi dimineaţă. Ambele părţi cedează câte ceva, e normal. Dar ambele părţi câştigă ceva, e la fel de normal. Per ansamblu e totul bine. Şi o să fie bine.
Gata! De azi încep să mă ţin de lista aceea şi de promisiunile făcute mie. Hai că e un început de săptămână promiţător. O să mă descurc. De data asta ştiu ce vreau. O să fie mai uşor. V-am lăsat, mă pregătesc pentru liceu. Pa!

mademoiselle julietta.

sunt foarte obosită. e atâta agitaţie. atâta mişcare, atâta nepăsare. roiesc toţi pe lângă mine şi mă obosesc. nu mai pot să ţin pasul. m-aş opri - să mă aşez undeva, oriunde, să-mi trag sufletul şi să-mi adun energie pentru a porni iar. dar mi-e frică că o să rămân în urmă. nu se opreşte nimeni. toţi continuă să meargă. şi merg, fiecare cu destinaţia lui. de fapt, nu. fiecare cu opririle lui. căci în final, toţi avem aceeaşi destinaţie, toţi ne îndreptăm spre acelaşi lucru, inevitabil. mai devreme sau mai târziu. după cum îţi e norocul. dar tot acolo se ajunge, oricât de mult te-ai zbătea şi te-ai împotrivi. dar e prea devreme să vorbesc despre toate astea. şi prea devreme să-mi fac griji pentru toate astea. sunt tânără, n-ar trebui să-mi pese. şi mi-e somn. m-a ajuns oboseala.
noapte bună!

bottoms up!

Drace! Ceva m-a acaparat. Fericire. Sau nu ştiu. Ceva-mi aleargă-n vene. Şi îmi place. Lumea parcă a devenit mai bună de când m-am hotărât să nu-mi mai pese de toate rahaturile care mă înconjoară. Băi, mă simt bine!Şi dacă-i de la vreme? Că oricum.. nu mai e mult din Februarie ăsta. Vine primvara. Simţiţi? Şi totul o să fie mai bine. Tell me about your feelings, tell me about your stories. We know it’s over so tell me it’s over and life will be better in spring. Nu degeaba se spune că totul e mai frumos primăvara. Şi soarele o să strălucească iar peste mine.

"Primăvara - atunci când vara şi iarna fac dragoste. Toamna - atunci când ele se despart."

que sera, sera.

"Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni, fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis.
Acum nu mai ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta."
- Paulo CoelhoEu am atâtea şi nici măcar nu am observat. Sunt norocoasă.

rom sau whisky?

Cafea. Nu, dar parca nu am chef de cafea acum. Nici ceai, ca sa fiu sincera.
Cred ca o sa ma multumesc cu apa - foarte simplu, in final.

iar am dat-o-n bara.

i love this place, but it's haunted.

Oh, so you think you know me now? Have you really forgotten
how you would make me feel when you'd drag my spirit down? But thank you
for the pain, it made me rise my game. And I really do hope
you're prepared because sooner or later it's going to be "game over, motherf****r!"

a meritat totul in final.

A alergat toata toamna. S-a împotmolit puțin prin Noiembrie, a dat de niște crengi și trandafiri mari cu spini tăioși ce i-au blocat drumul. Și s-a luptat cu toate, nu a lăsat nimic sa-i strice planurile. Avea planuri mărețe! Inca are. Și a continuat sa meargă.
A renunțat sa mai alerge prin Decembrie. Deja scopul părea asa departe încât, Doamne parca mai bine renunța la el. Și frigul ii intra în oase și durea totul. Dar a continuat sa meargă, nu știu de ce și nu știu care a fost motivația dar a funcționat. Și acum e aproape. Simt asta. Știu ca e aproape și ca toata alergătura și toate căzăturile și rănile și zgârieturile și toate cu care s-a luptat au meritat.Dar ii e dor de căldură acum. Un dor nebun sa danseze cu stropii aiuriți ai ploii, sa alerge libera pe câmpul plin de maci de lângă parau, sa uite de lume pe o banca în parc, sa ii zâmbească iar cerului și sa-i mulțumească în gând pentru tot ce face. Da, ii e dor de toate asta și totuși știe foarte bine ca mai are de așteptat pana atunci. Deși așteptarea asta nu doare asa de rău cum părea ca o sa doară alte așteptări. A trecut jumătate de an fără sa-l simtă, câteva luni în plus sau în minus n-o sa fie mai nimic pe lângă asta. Dar ii e dor, asta nu poate nimeni nega.