mademoiselle julietta.

sunt foarte obosită. e atâta agitaţie. atâta mişcare, atâta nepăsare. roiesc toţi pe lângă mine şi mă obosesc. nu mai pot să ţin pasul. m-aş opri - să mă aşez undeva, oriunde, să-mi trag sufletul şi să-mi adun energie pentru a porni iar. dar mi-e frică că o să rămân în urmă. nu se opreşte nimeni. toţi continuă să meargă. şi merg, fiecare cu destinaţia lui. de fapt, nu. fiecare cu opririle lui. căci în final, toţi avem aceeaşi destinaţie, toţi ne îndreptăm spre acelaşi lucru, inevitabil. mai devreme sau mai târziu. după cum îţi e norocul. dar tot acolo se ajunge, oricât de mult te-ai zbătea şi te-ai împotrivi. dar e prea devreme să vorbesc despre toate astea. şi prea devreme să-mi fac griji pentru toate astea. sunt tânără, n-ar trebui să-mi pese. şi mi-e somn. m-a ajuns oboseala.
noapte bună!