prima ta zi, copilă.

Music: I'll stand by you - Girls aloud
Gânduri: n-am știut nimic pe atunci.

Eram ușor supărată, putin bosumflată, pe alocuri enervată. Cat am cautat n-am găsit o postare în care sa povestesc ce s-a întâmplat atunci. Si culmea, n-am scris absolut nimic pe blogspot în ziua aia. Eram pregătită sa încetez căutările când mi-am adus brusc aminte ca eu mai dețin și un livejournal.M-a apucat iar nostalgia aia nenorocita care îmi da exact aceeași senzație ca un musafir nepoftit când casa mea e un dezastru total. Nostalgie care, Dumnezeu știe de ce m-a apucat iar. Nostalgie care m-a făcut sa vrea sa aflu iar ce gândeam pe 14 Septembrie.
Ce am înțeles de acolo? Ca prima zi pentru mine a fost un dezastru total. A fost groaznica. Am și spus ca nu vreau sa ma mai duc a doua zi acolo. Ma apuca rasul doar când ma gândesc, săraca de mine, cât de speriata eram. Știu ca nu îmi era frica de profi, sau regulament sau lalala. Nu! Mie îmi era frica de copii. Îmi era frica sa nu fiu acceptata.
(schimbare de subiect: am dat acum peste Doi ochi căprui și ascultam versurile, și pur și simplu m-a apucat un ras isteric când mi-am adus aminte ce înțelegeam eu vin versuri când eram mica. Eu tot timpul aveam senzația ca atunci când spunea "plângeam când ii vedeam împreună, plan geam când ii vedeam ținându-se de mana.." se referea la ochi, nu la băiatul și la fata aceea. Doamne, ce copil nebun(tâmpit) eram.)
Asa, revenind, da! Nu vroiam sa fac sau sa spun vreo tâmpenie și sa nu fiu cumva acceptata în clasa. Pentru ca pe atunci nu ma interesa "restul liceului", pe mine ma interesa "clasa mea". Si am reușit, contrar temerilor mele. Chiar nu ma așteptam sa ma integrez.. :)
Când tot ce am vrut a fost sa fiu dorita.. Îmi doresc uneori sa ma pot întoarce putin în timp, fie și pentru 5 minute, doar pentru a îmi spune, sa stau liniștită. Sa fiu eu, ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Si ca nu am eu idee câte lucruri se vor întâmpla de atunci în colo.