Eu, tu, și o mie de cafenele.

Music: Second Chance - Shinedown
Gânduri: da, da, da, da, da :x

Domnișoară, o cafea! O cafea aici, vă rog.
M-am lăsat purtata ușor de ritmurile melodiilor de la Steleverzi. Si închid ochii și ii las vocea sa se izbească violent de timpanul meu. Si nu ma deranjează ca e tare, chiar de loc. Si uite cum doar niște simple versuri îmi împacă gândurile astea. "Iubește ce scrii dragul meu, pentru ca lumea uita!" Lumea uita, da. Totul se poate da uitări dacă vrei, e chiar ușor. Noi tot timpul consideram ca e mult prea greu sa uitam dar de fapt nu e. Pur și simplu nu vrem sa uitam, de aceea e atât de greu.Poate ca uneori ne place sa ne chinuim singuri. Sa ne aducem aminte acel pasaj neplăcut din viata noastră. Doar pentru a ne plânge, poate ca uneori chiar ne place sa ne lamentam. E o stare chiar atât de plăcută când ne turnam cenușă în cap, ma întreb. Ne întoarcem iar și iar și iar la greșeala aceea din trecut sau la momentul în care am ales drumul greșit. Nu reușesc sa înțeleg de ce facem asta când știm ca putem sa trecem mai departe. Sa încheiem definitiv acel capitol din viata noastră.

Parfum de vara, ploaie de vara, vis de vara. Urăsc prima ploaie de vara din anul acesta. Urăsc felul în care m-a prins. Eram singura pe strada si reflectam la toate cacaturile care se întâmplau în viata mea pe atunci. Ma deranjează ca am simțit stropii reci pe o strada pustie.
Dar nu era pustie, nici vorba. Dar pentru mine, în momentele alea, orice loc era pustiu fără acea persoana. Si m-am grăbit acasă, și n-am auzit nimic decât pașii mei grăbiți cum calcă fără mila pe pământul ud și mut. Dar m-a apucat un dor nebun de o ploaie din aceea tipica verii. Si vreau o ploaie de august, rapida. In plina zi.. ar fi atât de frumos, doar ca sa nu mai fiu singura. N-as suporta iar.
Dar simt nevoia de a vedea încă o data cum stropi reci săruta violent asfaltul încălzit de prea multe zile toride. Pana atunci profit de ce a mai rămas și în același timp știu ca ma îndrept încet dar sigur spre moartea acestei veri.