nu conteaza daca-mi rup inima-n doua.

Astazi am simtit pustiu.. incredibil de dureros si rece pustiu in tot corpul meu.

Mi-e greu sa explic toata gama de sentimente ce m-a incercat azi. O singura expresie imi zboara prin minte "trec de la o stare la alta cu viteza unui roller-coaster." Si da, prin expresia asta pot rezuma ziua de azi. Am luat multe hotarari azi. Nu stiu pe care le voi duce la bun sfarsit. Si nu stiu de care o sa ma tin. Cert e ca eu am luat decizii azi. Azi mi-am stabilit niste limite. Limite pe care le voi respecta sau nu.
Si stii ceva? Nu cred ca imi mai pasa atat de mult. Sunt multumita cu ce am acum. Dar am ajuns la concluzia ca toata situatia asta e doar in capul meu. Si ca totul e absolut normal. Eu sunt singura care gandeste asta; am senzatia asta pentru ca eu sunt obisnuita cu un alt fel de "normal" cand vine vorba de treaba asta.
Dar o sa ma obisnuiesc cu timpul. Gandul acesta ca "asta a fost!" o sa imi dea pace o data si o data. Sper.

Toate problemele astea mici, toate schimbarile astea intr-un fel sunt magice. Pentru ca stiu ca nu o sa le mai traim si a doua oara in viata. Sau cel putin nu cu aceeasi intensitate ca acum.
Totul e magic in momentul asta. Chiar daca imi simt sufletul cum curge si aluneca pe cearsafurile albe, exact ca un fard pe o fata rea, stiu ca totul o sa treaca. Trebuia s ma eliberez cumva. Vreau fluturi in stomac, vreau sa plutesc pe strazi. Si mai vreau sa numar frunzele de tei si sa uit de mine in plimbarile pe alei.
Azi, in drum spre casa dupa ce am ramas singura mi-am gasit pacea si am respirat fara sa ma doara niciun gand, nicio tresarire, nicio amintire si niciun dubiu. Pentru cateva minute cat a durat drumul cu metroul m-am simtit departe de toti si toate. Dar tot nu inteleg ce e cu sufletul meu. Marea buba este ca nu se opreste niciodata din cautarea iubirii aleia pe care probabil ca a cunoscut-o candva.. pentru ca altfel nu imi explic de unde atat de multa incapatanare. Si nu stiu cum sa ii spun sa se opreasca. Nu stiu cum sa ii spun "gata, inceteaza! Eu nu mai vreau sa caut, nu acum."

Am simtit pustiu, dar incep sa ma reconstruiesc, iar de data asta o fac pentru mine, fara sa neg ca voi simti din nou gol mai devreme sau mai tarziu.
Am certitudinea ca atata timp cat eu nu renunt la dragostea mea mare(pe care o voi sti candva) .. nici ea nu va renunta la mine.

Pa!