renunt..

renunt sa mai scriu pe blog un timp. pa!

nu vreau sa imi gasesc scuze, e clar precum cristalul.

M-am saturat sa ascult la infinit aceeiasi melodie. Melodia care imi rasuna in cap tot timpul. M-am saturat de ea. E o melodie ce imi canta la infinit viata, canta, canta si canta. De ce nu se opreste? De ce nu se schimba? Acelasi ritm monoton, un jazz? Nici nu imi dau seama ce gen e.
De ce nu poate ceva sa dureze? De ce trebuie totul sa se sfarame la un moment dat la fel ca un castel de nisip? Nu putem face ceva? Sa construim un sant adanc in jurul castelului, sa il protejeze de apa. Trebuie sa fie ceva. Chiar daca va trebui sa il inchid intr-un glob de cristal, am sa fac asta. Atata timp cat imi va permite sa pastrez intacta amintirea si clipa. Sa inghet momentul. E perfect, e perfect. Nu a fost niciodata mai bun.
Uneori imi doresc sa am o bagheta magica. Doar sa dau putin din ea si un praf magic sa acopere tot ce imi este drag. Diseara vreau sa uit ca timpul imi aluneca printre degete. Ca nisipul, exact ca nisipul. Am sa inghet clipa.
Nici eu nu stiu ce gandesc. Nu, stiu ce gandesc! Stiu, dar nu am idee cum sa ma exprim. Nu ma pricep la cuvinte. Nu stiu sa imi exprim sentimentele. Dar din cand in cand imi vine sa urlu cat de tare ma tin plamanii. Sa spun tuturor ce am pe suflet. Uneori chiar nu mai pot tine in mine. Si sa ma prefac ca totul e ok, ca totul e perfect. Uneori chiar si mie imi pica masca. Uneori uit sa o port. Uneori imi doresc sa ies afara fara masca, sa vad ce vor spune ceilalti daca o vor vedea pe Anca cea fara masca. Anca cea tacuta, timida, fara ideei si fara sperante. Anca cea speriata. Ma intreb cine va mai sta cu mine.
Nu ma pot intoarce la perioada cand credeam in orice? In care nu imi era frica de parerea celorlati? Si in care nu stiam absolut nimic despre lume? Nu stiam cat de mult te pot rani niste ganduri sau niste "prieteni". Inca imi aduc aminte de rasul inocent. Radeam din toata inima pe atunci. Dar incet sentimentele acela au fost incuiate departe, am crescut. Am uitat. Mai vreau sa ma intorc la acea perioada.

Aah, simt un iz de tigare..

nu pot da timpul inapoi, nu?

Nu, nu vreau sa creada cineva ca aceasta postare are legatura cu ceva din viata mea. Sunt doar ganduri, ganduri asternute pe o pagina de blog. Uneori chiar imi doresc sa nu mai ma gandesc la astfel de lucruri. Sa nu mai analizez totul. Pur si simplu sa fac ce simt, fara sa ma gandesc la consecinte. De fapt, ia stai. Eu de obicei cand uit sa ma gandesc la consecinte nu mai pot sa dorm in seara respectiva. Mi se invart tot felul de scenarii in minte, care mai de care mai ciudate si proaste. Nici unul nu se termina cu bine.
De ce uneori trebuie sa renunti la ceva sau sa faci ceva gresit pentru a castiga ceva sau pentru a avea incredere? Daca din cauza ca ai spus ceva gresit la un moment dat o sa se duca totul naibi? Daca doar cateva vorbe aruncate acolo sunt scanteia care aprinde focul. Daca asa se intampla? Ce ar trebui persoana respectiva sa simta, sa gandeasca? Imi este frica.
Si daca pe moment nu realizez.. dar tot acele vorbe o sa distruga si tot ce am eu? La cum vad eu lucrurile sunt anumite lucruri pe care le pot pierde si eu si asta doar din cauza chestiei aleia. De ce? De ce? De ce?!
Si totusi, scenariile astea o sa ma omoare intr-o zi. Nu vreau sa stric tot ce am. Nu, nu!
Dar daca stau bine sa ma gandesc zilele astea au fost prea frumoase, mult prea frumoase. Daca e doar calmul de dinaintea furtunii? Oh doamne, sunt ingrozitoare. Si poftim! Din nou, iar ma gandesc la mine. Doar la mine, am deviat complet. Si am uitat iar ca momentan nu eu trebuie sa-mi fac atatea griji, nu azi, nu acum. Curand banuiesc, dar nu azi. Sper.
Dar daca e sa privesc problema din alt unghi.. de ce nu pot sa am incredere? Eu vreau sa am incredere.. chiar vreau. Dar tot ma framanta, imi este frica. Pana la urma aflu peste cateva ore, banuiesc.

din seria "scrisori tampite de amor pe haicinci"

Deci bitch draga, sau "miki" sau "mishi" sau "mihaela-mama" dupa cum se pare eu am cedat prima si am sa iti scriu prima scrisoare de amor. Te rog sa observi faptul ca scriu cu litera mare la inceput de propozitie. A se citi: "pentru tine fac orice, chiar si sa scriu corect!"
In timp ce ramaneam fara idei pentru acest comment am observat ca ti-ai pus poze noi. Banuiesc ca o sa imi ceri cat de curand si un autograf(comment), corect?
Ok, o prima scrisoare destul de scurta, zic eu. Asa.. iti astept raspunsul cu nerabdare. Si sa nu te prind ca e mai scurt decat al meu. Nu de alta, dar azi chiar am chef sa citesc. Deci spor la compus monster-commenturi.

Te iubesc.
A ta, Anca.

- - - -

Bucuresti , 6 aprilie , 2010

Draga Jacki ,

Nici nu-mi trece prin cap sa scriu o scrisoare mai scurta decat a ta , pentru ca stii foarte bine ca o data ce ma incapatanez , obtin ceea ce vreau , si daca mishilica (de precizat , cu M mic ) spune ca va face o scrisoare mai lunga decat a Ancai a.k.a. Jacki a.k.a. papusa scumpa , atunci chiar asa se va intampla . De asemenea , apreciez faptul ca scrii corect pentru mine , si numai pentru mine , ca drept dovada de apreciere , si eu fac la fel .S-ar putea sa ma crezi agramata pentru ca nu folosesc diacritice .. dar ce sa ne facem ; lenea isi spune cuvantul . Vreau sa-i transmiti surorii tale , Cecilia a.k.a. Ceci a.k.a. Strechi numai bine , precum si Tabathei .
Si cred ca te trezesti cu una dupa ceafa daca ma mai intrerupi pe mess .. sau Messenger , cand eu incerc sa depasesc ca lungime , scrisoarea pe care mi-ai lasato .
Cu stima si respect , a ta prietena , miShi/mishilica/bitch/s.a.

P.S. : Sa-mi pastreszi clatite .

- - - - - -

Draga Mishi,


Ma bucur ca ai luat in serios indemnul meu de a scrie o scrisoare mai lunga ca a mea. M-a bucurat mult de tot raspunsul tau. Nu imi vine sa cred ca l-ai scris atat de repede. A se citi: "nu puteai sa te misti mai repede?"
Reluand o mica particica din conversatia noastra pe skype; e telepatie. Telepatie iti zic! Si cand te gandeai ca doar noua ni se intampla.
Imi cer scuze pentru dimensiunile acestei scrisori. Nu am inspiratia necesara pentru a scrie o scrisoare lunga.

A ta, Anca.

- - - - - -

Bucuresti , 6 aprilie , 2010

Draga mea Jacki ,

In continuare , palma dupa ceafa inca se aplica pentru ca , de vreo 2 minute ma tot freci la taratacuta sa ma uit la avatarul , implicit , la moaca domnisoarei A , si eu mi-am cam foarte mult pierdut inspiratia , daca ma intelegi . Acum iti ceri scuze si ma intrebi ce inseamna statusul meu .. starea mea , pe hi5 . Te anunt cu seninantate ca se mai adauga una dupa ceafa , caci ca fiindca pentru ca mi-am pierdut ideea DIN NOU , plus de asta , statusul inseamna " Te iubesc " .
Acum , spre dezamagirea fanilor as putea spune ca ai luat-o pe celalalt trotuar pentru ca razi si vorbesti singura . Si e liniste .. nu se aude nici MUSCA in conferinta .. (da , bateam un apropo) numai tu vorbesti si razi singura . Mai noi , mai si canti . Acum iar ma intrerupi si deja tare mi`e ca iti f*t una . Doamne iarta-ma ca a trecut Pastele ! Iar mi-am pierdut ideea , si acum tre sa inventez una noua .
Acuma , imi mai trimiti si mesaje pe skype , deci presimt ca o sa ti`o foarte cam iei cat de foarte curand .

Cu DRAGOSTE , mishi.

P.S. Mai da'le dracu de mesaje ca imi piuie skype`ul in casti .

- - - - - -

Draga mea Mishi,

Asta ca sa continuam ciclul "scrisori tampite de amor pe haicinci". M-am decis sa-ti scriu in sfarsit un raspuns la calduroasa ta scrisoare. Ma incanta energia ta si dragostea cu care imi dedici randurile. E tarziu, sunt plictisita si incerc sa fiu amuzanta. Un cocktail care mai mult ca sigur o sa faca "boom" cat de curand.
Vreau sa iti spun cat de mult apreciez faptul ca ai iesit azi din casa si ai mers la film. Filmul a fost penal, apropo. Deasemenea ma bucura faptul ca am fost pana in Unirii. Dar din pacate nu am reusit sa mancam mai nimic pe acolo.(doar pentru asta exista Unrii, mancare!) Trist.
Iar nu reusesc sa fac o scrisoare kilometrica. Si deja am ramas fara insipiratie. Imi este teama ca nu am fost nici de data aceasta amuzanta, insa sper ca randurile mele te-ai facut macar sa zambesti.

A ta, Anca.

iarta-ma!

Uit tot timpul ca eu sunt de vina ca ajung in anumite situatii. Sunt atat de preocupata sa-mi gasesc scuze incat uit complet ca eu am inceput totul si dau vina pe altii. De ce ma complac in situatia asta?

Iarta-ma ca sunt atat de obositoare. Iarta-ma ca te innebunesc tot timpul cu problemele mele. Iarta-ma ca uit sa te ascult. Iarta-ma ca iti vorbesc intr-una despre aceeiasi problema. Iarta-ma ca nu iti ascult sfaturile. Si te rog, mai iarta-ma ca uneori uit sa iti multumesc.
Nu stiu daca o sa citesti acest post, dar vreau sa stii cat de mult tin la tine. Si ca nu o sa te las sa pleci atat de usor. Te iubesc prea mult. Esti ca o sora pentru mine.

Pa!

ce ai insemnat pentru mine va ajunge intr-un final doar o amintire.

Ce inseamna sa fi agitat? Dar agitat cu adevarat. Sa nu poti sta locului. Sa iti misti picioarele in mod nervos.. sa nu mai te concentrezi la ceea ce faceai? Tocmai am aflat. Mobil prost! Nu imi arata tot mesajul. Am primit un mesaj ciudat de la ea. Si tampenia asta de mobil nu vrea sa imi arate tot mesajul. Imi spune *text lipsa partial*. Vreau sa aflu! Ma ingrijoreaza. Ah, grozav! Mi s-au racit mainile. Am emotii? Eu asta patesc cand am emotii, dar de obicei mi se racesc mainile ingrozitor inaintea testelor importante. Ciudat.
Ce zi stupida.

Oh doamne, cred ca m-am holbat la mesajul ala jumatate de ora! Am mai sters si din mesaje in speranta ca o sa imi apara(eu nu mai am spatiu liber pe telefon) si nu a mers. Imi bate inima ingrozitor.

Tampenie de telefon! Pa.

si tot ce am auzit a fost vocea ta, spunandu-mi ca primesc ce merit.

Ma ascund in spatele unor cuvinte bine alese. Nu am cui sa ii spun toate astea si oricum "hartia e mai rabdatoare ca omul" dupa cum spunea Anna Frank. La mine s-ar traduce mai usor prin "internetul e mai rabdator ca omul". Nici nu stiu cum sa incep. Am multe de spus, dar nu imi vine sa dau totul afara atat de usor. Plus ca sunt anumite chestii pe care chiar nu le pot spune deoarece sunt anumite persoane mai importante ce imi citesc blogul si nu vreau sa fac vreo gafa.
Imi e dor. De cine? Las la latitudinea voastra raspunsul.

Credeti in dorinte? In stele cazatoare, crai nou si dorinta de anul nou? Credeti ca devin realitate? Eu una nu stiu ce sa cred. Oricum, nici nu imi aduc aminte ce dorinta mi-am pus de anul nou. Iar ultimul crai nou pe care l-am vazut a fost acum vreo doua saptamani.. iar nu imi aduc aminte. Sau imi aduc? Parca mi-am pus dorinta cum ca "sper sa nu ma mai cert niciodata cu mama". Hm.. da, parca asta a fost dorinta.

Ascult in prostie Linkin Park. M-am reintors la vechile mele trupe. Imi era dor de versurile lor.

Pa!

in adancul nostru vrem sa credem ca finalurile fericite sunt adevarate!

Am intrat doar ca sa spun "Paste fericit!"

<3

banuiesc ca suntem cu totii la un telefon departe de a pica in genunchi.

Mi se pare mie sau posturile mele devin din ce in ce mai scurte? Mi se duce cheful de a scrie? Hmm, sper ca nu.
Azi m-am trezit destul de devreme. Si desi m-am culcat mai tarziu decat de obicei aseara, parca nu am avut chef sa dorm. Sunt in picioare de la opt jumate. Azi cred ca o sa fie mai cald decat ieri. E soare afara, si nu pare sa bata vantul ca ieri. Ma intreb daca o sa iesim si azi afara. Ar fi frumos. Chiar ar fi frumos!

Da, e clar. Posturile mele sunt din ce in ce mai scurte. Poftim, nu mai am ce sa spun si nu am umplut nici un sfert de pagina. Oof..

Pa!

mi-am frant inima pe drum;

Haha, uneori presimtirile mele nu sunt bune de nimic! Sa spunem ca nu s-a adeverit ce credeam eu ca o sa se intample. Si chiar ma simt bine..
Intr-o oarecare masura ma bucur si pentru ea; stie de ce. De fapt, ma bucur mai mult pentru saracii ei nervi.

Azi am iesit afara. A fost superb. A fost cald si am fost in parc. 6 ore! Chiar nu mi-a veni sa cred cand am calculat.
A trebuit sa o iau pe jos, RATB e in greva. La intoarcere am luat metroul. Haha, a fost destul de amuzant.

Nu prea ma simt in stare sa scriu pe blog acum. Vorbim maine!

Pa!

mi-as da si ultima suflare pentru a te face sa intelegi..

am o presimtire proasta; aflu peste cateva ore.