arămiu.

Music: Poets of the Fall - Cradled in Love
Gânduri: “I have lost and loved and won and cried myself to the person I am today.”
— Charlotte Eriksson

Căldură şi linişte. Mă simt ca un copil mic cu mâinile încleştate de fusta mamei, mă simt în siguranţă.
Sufletu-mi se odihneşte liniştit pe pătură în timp ce eu citesc în pace. E linişte şi vântul îmi răsfiră cuminte părul. Iubesc perioada asta mai mult decât orice. Or să vină ploi mărunte şi rafale calde ce vor coase un covor de frunze pe asfalt, or să vină nopţi cufundate în miros de ceai şi iubire şi am să simt totul mai profund, mai intens. Dar acum citesc netulburată la umbra pomilor încă verzi în timp ce sufletul meu se odihneşte obosit de cât a alergat în vara ce acum se apropie de final.
Septembrie îşi aşteaptă liniştit rândul cu nostalgia şi parfumul lui. Începutul lui Septembrie a fost întotdeauna special pentru mine, mereu mi-a alinat grijile şi mi-a adăpostit visurile căci la fiecare început de toamnă îmi pun noi dorinţe şi îmi conturez timid noi iluzii.
În acest Septembrie îmi doresc doar două lucruri: iubire şi înţelepciune. Îmi doresc să pot să văd mai limpede lucrurile în care merită să-mi vărs părţi din suflet, îmi doresc să nu mă mai las păcălită de măşti şi nu în ultimul rând, îmi doresc să pot cumva să ofer la fel de multă iubire pe cât primesc din partea oamenilor minunaţi care mă înconjoară.
YourippedmeintopiecessosmallIwasn'tsureIstillexisted.

stele.

Music: Kanye West - Heartless
Gânduri: “I only write when I am falling in love, or falling apart.”
— e.s.

Balansoar. E seară şi puţin răcoare şi eu îmi strâng puţin mai mult puloverul pe mine. Încet, încet mi se linistesc gândurile şi pot să privesc stelele fără să îmi întunece ceva vederea. E senin şi fiecare stea sclipeşte liniştită.
Am atâtea cuvinte în mine şi atâtea idei dar uneori nu ştiu să le exprim, nu ştiu cum să le adun, să le leg, să-mi fac un şirag şi să-l port la gât. Am atâtea imagini în cap şi mi-e teamă că nu am să le pot exprima vreodată.
Am un zbucium în mine, am o pasăre ce vrea să iasă la lumină, să-şi întindă aripile şi să zboare spre zenit.

tren.

Music: Marina And The Diamonds - Lies
Gânduri: “You learned to run from what you feel, and that’s why you have nightmares. To deny is to invite madness. To accept is to control.”

M-am rătăcit. Sunt pierdută undeva pe o stradă liniștită și nu-mi pot găsi drumul spre casă. Am alergat cu sufletul meu de mână până aici. Mi-a spus: "Hai cu mine, hai într-o aventură!" și am mers cu el.
Acum am rămas doar eu cu prietenul meu bun, vântul. Mi-a răsfirat părul ușor în semn de "descurcă-te". Nu mă poate ajuta mai mult de atât dar e plăcut să știu că nu sunt singură pe strada asta. Deşi vântul nu-mi stă tot timpul alături.
Este un contrast incredibil între nevoia mea aprigă de a smulge copacii din rădăcini, nevoie pe care am avut-o doar cu câteva zile în urmă și calmul ce îl găsesc pe strada asta.
O fată cu ochi de ciocolată îmi face semn să o urmez. Poate trebuie să renunț cumva la obiceiul ăsta copilăresc de a mă lua după oricine îmi stârnește puțin interesul însă acum sunt singură și mereu am fost într-o fugă să scap de senzația de singurătate. Ironic este că la finalul zilei îmi dau seama că îmi place de fapt să-mi ascult uneori singură muzica, să-mi împart uneori cafeaua doar cu gândurile mele și să îmi petrec drumul cu metroul scriind sau citind în liniște. Și totusi mi-e groază de singurătate și abandon.
Ochii de ciocolată m-au condus la gară. Am privit-o mirată și mi-a zâmbit. Un deget subțire îmi indică trenul ce mă va duce la Sibiu. Superb și viu și departe de casă, asta îmi inspiră orașul ăsta.
"Ia trenul!" îmi spune și dispare.