prea delicat.

Music: Sarah Jaffe - Clementine
Gânduri: iar atunci cand noi poate n-o sa mai fim, lasa coniacul sa curga, da-ne o tigara si sa ne-amintim, de clipele care au fost si nu revin, lasa pe masa o scrumiera si un pahar de vin.

Bate timpul cu degetele in masa si-si asteapta plata. E impacientat caci am uitat sa-i mai platesc de atata vreme, am uitat sa-l mai privesc cu groaza si sa-mi fie frica de el. Se teme de mine caci l-am privit de atatea ori cu ura si superioritate scuipand cuvintele care ma linisteau pe mine si-l deranjau pe el. "Nu azi."
Bate timpul cu piciorul in podea si imi sopteste la ureche ca el are sa-si recupereze datoriile intr-un fel sau altul. Nu uita sa-mi aminteasca de momentele cand l-am irosit, l-am neglijat si n-am stiut ce sa fac. Stie ca am constientizat. Stia si atunci ca pot dar nu mi-a spus, din mandrie, stiind ca o sa doara mai tare cu cat il irosesc mai mult.
Bate timpul cu degetele pe umarul meu si-mi aminteste ca pentru el, un an e doar o bataie de gene. O zi nu face nici cat un oftat, un minut nu-i nimic, absolut nimic. Oare cat timp am pierdut eu? Cat am de platit? Si cum sa-i platesc timpului? Ii simt rasuflarea rece pe ceafa, ma prinde din urma.

Atata timp; pierdut.