duet.

Music: Placebo - Running up that hill
Gânduri: "din cei patru, doi au murit. eu am îmbătrânit. dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer.."

Trece pe langa tine, si nu simti nimic. Tu stai. S-a dus.
Am trecut prin atatea anotimpuri de atunci! Te-am asteptat pe tine anotimpuri la rand fara ca nimic sa se schimbe - in afara de vreme. Mereu capricioasa, mereu schimbatoare, vremea a fost singura care-mi amintea ca nu sunt blocata intr-un glob de sticla. Imi soptea vantul la ureche ca tu nu stai pe loc, ca tu ai trecut prin ceata si acum te rasfeti in soare. Si mai faceam un pas. Si apoi ploua. Si ma spala de griji, de tine, de greseli. Si uitam. Dar dupa ploaie nu vine intotdeauna soare si rafale de vant ma luau pe sus. Si ma asezau intr-un leagan vechi, acelasi, de fiecare data. Ma leganam putin si plecam apoi, pe drumul meu. Din nou. Si mai batea vantul uneori si-mi mai povestea despre tine. Si imi placea sa ascult, ca un vechi cantec de leagan ce-mi alina noptile. Apoi vantul a plecat si mi-a lasat raze de soare pentru a-i compensa lipsa. Iubesc vantul. M-a alinat. Si am stat si eu sub soare, convinsa ca si tu faci la fel. Si-mi puneam dorinte-n nori in loc de stele si speram ca intr-una din zilele acelea sa se intample sa privim acelasi nor si sa ne gandim unul la altul. Si ti-am desenat chipul pe un nor iar altul ti-a fost tigare.