unfinished business.

Music: Lykke Li - Everyone but me
Gânduri: "Exista, insa, un dusman al iubirii mai perfid decat orice amant, decat orice ibovnica. Cateodata, pur si simplu, desi iubesti, te trezesti incoltit de singuratate."

Iubirea nu moare pur si simplu, nu, iubirea nu dispare in aer si nu mai auzi niciodata de ea. Noi o omoram, o aruncam in fata marfarelor, o spanzuram cu funia cuvintelor nerostite, o ardem in focul ce ne-a ars pe noi inainte, fara ca ce-l de langa noi sa stie. Iubirea nu moare de moarte naturala. Niciodata.
O inchidem in cutia aceea frumos ornata ce o tinem sub patul nostru si la care ne gandim in fiecare seara inainte sa dormim. Si trec zile, luni, ani peste ea, si se aseaza praful, dar uneori, doar uneori o astfel de iubire devine norocoasa si cineva deschide cutiuta albastra.
Primul pas e intotdeauna cel mai dificil. Cel mai greu e sa te ridici de la masa de langa geamul cel mare al cafenelei 49' unde ai pierdut nopti la randul gandindu-te la tipul tau si cat de frumos ar fi fost daca nici unul din voi nu ar fi renuntat la celalalt. Dar iti promit ca mai apoi devine usor. Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici. Nu conteaza ca ai varsat cafeaua pe fata de masa pentru ca ai prins-o accidental sub pantof, nu conteaza! Te-ai ridicat si apoi drumul catre tramvai si inapoi catre cel pe care l-ai lasat in urma va trece ca prin vis pentru ca in fond, acolo te intorci. In vis. In lumea voastra, lumea de unde n-ar fi trebuit sa plece nici unul din voi de la bun inceput.