ne m'oubliez pas.

Music: Sugarland - Tonight
Gânduri: we are the boxes in the ring, we are the bells that never sing, there si a title we can't win no matter how hard we must swing.

Oamenii se schimba intre statii si nu poti face nimic sa impiedici asta. Iar eu cand ies din casa imi pun masca de copil care stie ce vrea.
Au fost zile cand credeam ca stiu ce fac, cand imi pictam visele pe tavanul alb si-mi coloram inima in culori tari si lasam ceasul cu acele lui ascutite si nemiloase intr-un colt sa ticaie linistit. Tic-tac, tic-tac, tic-tac.
Au fost zile cand iubeam neconditionat si credeam ca si eu sunt iubita la randul meu, ca nu am nevoie de indoiala, ca nu am nevoie sa ma intreb de doua ori inainte sa daruiesc un petic colorat de inima mea altcuiva; zile cand stiam ce-i fericirea, stiam ca pot zambi fara sa ma doara.. zile cand nu imi era teama de viitorul pe care il vedeam atat de colorat.
Si acum e ceata.
As da vina pe vreme, dar sunt o epava si intunericul asta si raceala din Noiembrie ma fac sa urasc pe toata lumea. Nu vad nimic in fata, nu astept nimic de la ziua de maine. Si singurul lucru care ma tine de la a spune ca nu am motive sa ma mai trezesc maine e teama de a nu se intampla cu adevarat asta. Mi-e frica. Vreau iar sa-mi pot colora viitorul, vreau sa-mi simt iar inima cum bate tare. Poate teama e dovada ca inca mai pot. Respir adanc.
Exist. Exist. Exist. Exist?