dincolo de tot, dincolo de toate.

Music: Lovers & Liars - Nothing left here to burn
Gânduri: i hope to hell this is the last time i ever hurt!

E nevoie doar de o singura secunda pentru ca lumea mea sa se prabuseasca in fata ochilor mei in milioane de particule. Dar o persoana importanta mie si-a jurat ca vara asta nu o sa fie lacrimi, nu o sa fie zile triste, n-o sa fie nopti inecate in fum si lacrimi. Asa ca nu o sa-mi permit nici eu sa plang.
Aveti momente vreodata cand stiti ca trebuie sa plangeti? Sa stiti in adancul vostru ca vreti sa plangeti, sa dati afara orice urma de dubiu, lacrimile alea sa spele grijile si tot ce va innegrea gandurile si totusi, totusi sa nu apara nici o lacrima? Si sa ramaneti asa, suspendati, sa nu stiti ce sa faceti, cum sa reactionati. Si apoi sa apara pauza, pauza in care pur si simplu nu va ganditi la nimic, toate gandurile rele de mana cu cele bune va pararesc. Nici nu stiti la ce va sta gandul atunci, poate doar la o anumita imagine, poate la lucrul pentru care ar fi trebuit sa plangeti atunci dar nimic concret nu va apare in minte. Si apoi apar dubiile si ideeile si scenariile grabite care oricum o sa dispara, o sa ajunga niste simple fantome ce vin la pachet cu imaginile acelea blestemate. Si totusi, nimic. Nici o lacrima. S-a terminat cu plansul.