no more crying.

Music: Naya Rivera - Songbird
Gânduri: and i love you, i love you, i love you like never before.

(11 Martie 2011 - Fizica. mijlocul caietului)

Azi e diferit. Sau "diferita", ca ma refer la zi. E soare, e cald, e 11 Martie. Ea imi povestea de un univers paralel de-al ei. Ar fi fost tot 11 Martie, tot soare, tot cald, tot iluzii adolescentine. Dar as fi avut geografie, nu fizica si as fi avut parul lung si lasat liber si as fi fost nemachiata. Dar pana la un anumit punct totul ar fi la fel.
Punctul acela e tot ce e apus aici, in universul meu, in realitate. Nu-mi place matematica asa mult, dar imi imaginez doua linii paralele. Oricat le-ai alungii, ele nu se intersecteaza. Nu le este menit sa fie impreuna; asa si cu universurile noastre.
Si doua puncte pe fiecare dreapta; noi. Teoretic ar trebui sa fie simetric asezate(dar nu sunt). Practic unul din puncte a avansat, nu stiu exact care din ele. Imi place sa cred ca e cel de pe dreapta universului meu, realitatea, prezentul.

Un univers paralel unde totul e perfect. Dar perfectiunea e plictisitoare; nu este sortita greselii. Iar eu am invatat atatea din greseli incat ma gandesc sa mai fac cateva.
Celalalt va ramane doar un vis frumos. Blocat pe veci intr-o perioada fericita, lipsita de griji si fara ganduri negre care sa incetoseze zambetul. Dar totul se repeta, totul e la fel acolo. Acolo as fi prinsa in cateva luni si ar trebui sa fac aceiasi pasi, aceleasi greseli la nesfarsit. Si asta nu e bine, acum stiu ca as putea face lucrurile mai bine; acum stiu. Si de aceea am incetat sa mai visez la celalalt univers. Ma ocup de ce am acum, incetez sa mai visez. Nu-mi pot petrece intreaga viata visand. Si stiti si voi, daca vrei sa-ti faci visele sa devina realitate inainte de toate trebuie sa te trezesti.
Eu m-am trezit. Voi?