no more crying.

Music: Naya Rivera - Songbird
Gânduri: and i love you, i love you, i love you like never before.

(11 Martie 2011 - Fizica. mijlocul caietului)

Azi e diferit. Sau "diferita", ca ma refer la zi. E soare, e cald, e 11 Martie. Ea imi povestea de un univers paralel de-al ei. Ar fi fost tot 11 Martie, tot soare, tot cald, tot iluzii adolescentine. Dar as fi avut geografie, nu fizica si as fi avut parul lung si lasat liber si as fi fost nemachiata. Dar pana la un anumit punct totul ar fi la fel.
Punctul acela e tot ce e apus aici, in universul meu, in realitate. Nu-mi place matematica asa mult, dar imi imaginez doua linii paralele. Oricat le-ai alungii, ele nu se intersecteaza. Nu le este menit sa fie impreuna; asa si cu universurile noastre.
Si doua puncte pe fiecare dreapta; noi. Teoretic ar trebui sa fie simetric asezate(dar nu sunt). Practic unul din puncte a avansat, nu stiu exact care din ele. Imi place sa cred ca e cel de pe dreapta universului meu, realitatea, prezentul.

Un univers paralel unde totul e perfect. Dar perfectiunea e plictisitoare; nu este sortita greselii. Iar eu am invatat atatea din greseli incat ma gandesc sa mai fac cateva.
Celalalt va ramane doar un vis frumos. Blocat pe veci intr-o perioada fericita, lipsita de griji si fara ganduri negre care sa incetoseze zambetul. Dar totul se repeta, totul e la fel acolo. Acolo as fi prinsa in cateva luni si ar trebui sa fac aceiasi pasi, aceleasi greseli la nesfarsit. Si asta nu e bine, acum stiu ca as putea face lucrurile mai bine; acum stiu. Si de aceea am incetat sa mai visez la celalalt univers. Ma ocup de ce am acum, incetez sa mai visez. Nu-mi pot petrece intreaga viata visand. Si stiti si voi, daca vrei sa-ti faci visele sa devina realitate inainte de toate trebuie sa te trezesti.
Eu m-am trezit. Voi?

i need a happy pill.

Music: Hinder - Lips of an angel
Gânduri: there's a fine, fine line between a "lover" and a "friend".

Ma uitam in gol azi la metrou. Eram iar in intarziere. Si da, din nou metroul era ferm convins ca eu trebuie sa intarzii. Nu ma gandeam decat la un singur lucru: cum ar fi daca?
Habar nu am ce se intampla cu mine. Nu mai stiu cine sunt, ce vreau, unde ma duc, ce sa fac mai departe. Pur si simplu am zile cand ma trezesc dimineata si ma uit in oglinda si vad o straina acolo. Ma simt departe de tot ce-mi apartinea o data. Si stiti ca ni se tot repeta: In loc sa-ti doresti sa fii altcineva, fii mandru de cine esti, nu stii niciodata cine se uita la tine dorindu-si sa fie "tu". Sunt total de acord cu asta, nu neg. Dar totusi, cum poti fii mandru de cine esti cand nu te suporti in nici o secunda a zilei? Sa-mi explice si mie cineva cum. Cand te trezesti dimineata si-ti doresti sa vina iar seara, sa dormi, sa nu trebuiasca sa supravietuiesti cu "tine" toate acele ore pana adormi iar. De ce trebuie sa fiu nevoita in multe dimineti sa-mi impun ca azi sunt cea mai fericita persoana din lume cand de fapt simt ca imi cade cerul in cap?
Si nu vreau mila, si nu vreau cuvinte care sa ma aline. Vreau doar explicatii, atat. Nu vreau sa ma aline nimeni pentru ca sigur o sa incep sa plang, pentru ca sigur daca ma ia cineva in brate n-o sa ma mai pot abtine in momentele alea.
Dar azi nu, azi n-a fost asa; pana la un punct. Momentul in care am ramas singura. M-am saturat de mine.
"De ce doar eu gresesc? De ce am uitat sa rad? De ce platesc doar eu? De ce mereu mi-e frica? De ce nu sunt puternica? De ce-am pe suflet scrum? De ce-am in creier nord? De ce-am in suflet sud?" Ma omoara intrebarile astea si melodia; ma omoara lent. Vreau sa gasesc o solutie. Dar in viata nu e indeajuns doar sa vrei. Trebuie sa si faci ceva. De ce nu fac nimic?! Sunt jalnica. stiucadacamainenumaidauniciunsemndeviatanumultiisivorfacegriji.

you'll always be my hero.

Music: Lady Gaga - Edge of glory
Gânduri: on the first page of our story, the future looked so bright.

Si chiar nu inteleg de ce destinul a permis ca doua persoane sa se intalneasca, cand nu exista nici o modalitate ca ele sa fie impreuna. Si iubirea lor este exact ca in vise doar ca atunci cand se trezesc, si dimineata lenesa le bate in geam nu se afla unul langa celalalt ci doar cearsafurile reci si goale ii imbraca.

Mi-e atat de frig. E un frig interior ce pur si simplu ma termina. Ma doboara de fiecare data. Nu ii pot rezista. As vrea sa te vad. Si sa te iau in brate. Si sa te fac sa zambesti. Si sa te fac sa razi. Si doar sa stau langa tine pe canapea. Si apoi doar sa adorm langa tine. Da, ar fi dragut. Dar nu-mi permit prea multe. De fapt nu-mi permit nimic. Asa ca plec. Nu am ce face. Acum chiar nu am ce sa fac. Mi-e frica. Nu ma intreba de ce. Dar ma ingrozeste sentimentul asta. Mi-e frica de ce simt, ca o sa simt iar. De fapt, nu cred ca merit nimic. Nu merit pe nimeni. Of. Si totusi vreau. Vreau prea multe. Ce frumos ar fi, daca.. doar daca s-ar putea. Am si eu o dorinta. Nu cer multe. Doar o dorinta.
veiramanemereueroulmeu.

come on, skinny love!

Music: Birdy - Skinny love
Gânduri: who will love you? who will fight? and who will fall, far behind?

Cand dai cu piciorul - suferi. Cand esti indecis - suferi. Cand nu faci nimic si astepti sa vina totul pe tava - suferi. Si uite ca doare, doare mai rau decat credeam.

hate me!

Music: My Chemical Romance - Famous last words
Gânduri: diamonds are forever.

Acele ceasului mereu s-au mișcat atât de greu? Mereu au fost împotriva mea, ma întreb acum.
Picior peste picior, mana sub bărbie, ochii ațintiți spre geam, mai exact spre frunzele alea vezi și căștile în urechi. Perfect! "Like a star" a lui Corinne Rae e momentan pe repeat. Nu e soare, nu e nimic. Doar nori grei ce se tot aduna. Fără folos, din păcate, tot ce fac este sa-mi ascundă soarele.
Si de ce dumnezeului a început ploaia asta sa cada tocmai acum?! Si melodia aia cu ".. poate dacă ploaia s-ar opri" are un refren care mi se potriveste perfect momentan. La naiba!
Dar ma întreb mereu cum ar fi dacă după tot stratul asta cenușiu și melancolic care îmi acoperă cerul acum, ar răsari iar soarele ala de altadata. Eu am sa astept sa apara din nou, sa ma încălzească. Si totuși, azi a ieșit soarele. Zâmbeam. Asta m-a mai scos din monotonia zilnica. Totul parca se repeta la infinit dar totuși nimic nu mai e la fel, în afara de mine.
Doar eu sunt prinsa în același loc. Într-un joc stupid de "nu-te-supăra-frate!" și nu mai pot avansa nici măcar o căsuță în timp ce toţi ceilalți se îndreaptă cu pași rapizi de final.
De ce eu nu primesc niciodată un final fericit?

here without you.

Music: My Chemical Romance - I don't love you
Gânduri: la naiba! la naiba! la naiba! la naiba!!

Azi nu ma simt in stare de nimic. Atata oboseala, Doamne, n-am mai simtit-o de mult asa. Ma apasa greu si simt ca toate plesnesc in capul meu. Da, toate par asa de calme din afara si nici nu s-ar putea spune ca eu am vreo grija pe lumea asta. Dar de fapt am. Pana ieri era asa un haos in capul meu, incat ma mir ca am fost in stare sa vorbesc coerent. Azi parca s-au mai calmat, am mai rezolvat din probleme dar tot nu am scapat.
Nu stiu sa explic in cuvinte, imi par prea goale, prea inexpresive pentru toata invalmaseala din mine. Am momente cand imi simt inima sfasiata in doua. Pe de o parte trage de ea ratiunea care urla la mine s-o ascult si pe cealalta parte vine timida, simtirea si-si cere partea rugandu-ma s-o urmez. Pana acum n-am facut nimic, le-am lasat sa se certe, nu am luat partea nici uneia desi as fi tins sa tin cu simtirea.
Am uitat sa mai scriu, nu stiu sa ma mai exprim ca inainte. Pur si simplu mi-au secat toate cuvintele si acum incerc sa incropesc rapid ceva; sa dau afara cumva tot zbuciumul asta din mine.
Pana acum doua saptamani am ales doar cu ratiunea, am facut doar alegeri rationale care pareau ideale pe moment dar mai tarziu descopeream ca de fapt tot ce faceau erau sa ma faca sa tanjesc tot mai mult dupa vechiul meu mod de a alege.

Azi nu ma simt in stare de nimic. Le privesc tacuta cum se cearta si deocamdata ma las sa plutesc in starea asta de indecizie. Ma mai gandesc uneori ca ce rost mai are sa le las sa-si aduca asa violent injurii atata timp cat tot eu decid pe care aleg?
Nu stiu.