Nu mai vreau sa fiu eu cea care se chinuie sa faca parte din viata cuiva. Oricat de mult as vrea asta nu o sa imi mai permit s-o fac.
Daca vrea cineva sa fie langa mine, orice ar implica asta - atunci da, da o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-i pastrez langa mine, insa altfel nu ma mai obosesc pentru ca imi fac rau singura si-mi ajunge cat de mult imi subminez eu viata pentru ca nu fac decat s-o complic cu probleme care exista doar in capul meu.
Ma intreb uneori cine ma va ajuta sa-mi solidific zidurile castelului? Spune-mi, cum invat sa am incredere in mine? Cred ca ce vreau eu de fapt sa spun e ca vreau sa invat sa iubesc si sa fiu iubita in schimb; sa gasesc pe cineva care sa ma sustina in crearea castelului meu de nisip, pe care cu timpul il vom transforma intr-unul din pastra, bine fortificat.
sa nu crezi ce-ti spun acum, vorbele-mi sunt gand nebun, sa nu crezi nimic....
RăspundețiȘtergere